Cum s-a născut acest blog

Ideea blogului a venit in timp ce “invatam” despre Sisteme Inteligente de Asistare a Deciziilor. Atat de „captivanta” era materia incat ma gandeam la orice altceva, mai putin la faptul ca maine am examen si nu am  inteles nimic din ce citisem.

Cele mai bune idei se nasc  in sesiune  intamplator

Da, ador sesiunea, iti vin cele mai productive ganduri. Asta imi place sa le spun oamenilor “neseriosi”, celor seriosi le spun adevarul: ideea blogului a venit in urma unei despartiri si a unei relatii esuate in care imi pusesem cam toata energia, cheful, increderea, credinta si altele (si gata, aici o parte dintre voi vor inchide articolul :)) ).

Povestea de la inceput de blog

In luna noiembrie ne-am luat bilete de avion spre Roma, (prietena mea din facultate, prietenul ei si noi doi), toate bune si frumoase. Incantare mare, abia asteptam sa vizitam Roma. Doua luni mai tarziu acest “noi doi”  a disparut  din peisaj. Nu mai vrem sa vizitam Roma.  Asa am ramas “eu” cu doua bilete pentru Roma, plecare pe 25 februarie intoarcere pe 1 martie. Asta m-a tinut in loc o perioada de timp. Intial am aruncat toata vina pe el, ca nu si-a tinut cuvantul, apoi pe mine ca nu trebuia sa fi cumparat vreodata biletele, si apoi pe soarta “asa a fost sa fie”.1a1cd868ce6d8be7ccdeec5dc176708e

Ce faci cand cineva alege alt drum, alta destinatie si alte bilete de avion?

La sfarsitul lunii ianuarie trebuia sa iau decizia:

  1. Nu mai merg si vand biletele
  2. Merg singura/cu inca un prieten/a pe care il voi numi “ex-ul meu din Roma” indiferent de gen si varsta

Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa vand biletele, ma gandeam ca dorinta mea a fost sa merg cu „el” in Roma, nu sa merg in Roma si atat. Mi-era teama ca acolo nu ma voi simti bine, ca ma voi gandi tot timpul la el, ca voi “tanji” dupa ce a fost si alte tampenii. Fix la o zi dupa ce ma hotarsem sa vand biletele am citit articolul acesta: http://crististefan.com/intrebarea/ . Ii sunt recunoscatoare si acum lui Cristi F. Stefan.

M-am intrebat acelasi lucru, ce as face daca nu mi-ar fi frica. Iar raspunsul a fost simplu: “as merge la Roma, dhaaa!!”. Curiozitatea si nerabdarea mea  se  transformasera in teama. Asa am invatat  ca nu trebuie sa trec peste frica, ci prin frica, („Fear is nothing but fuel„). Ori de cate ori mi-e teama, trebuie sa respir adanc si imi analizez starea. Imi dau inteles temerii mele punandu-mi singura intrebari: “de ce mi-e teama, ce experiete anterioare ma fac acum sa imi fie teama, ce am de pierdut daca nu actionez acum, ce am de castigat” etc.

Ce ai de invatat din despartiri neasteptate?

Lasand la o parte toata povestea amoroasa si „amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc, nu mai reziiiiisttt”, mi-am dat seama ca dupa orice despartire tot ce trebuie sa fac e sa trag linie la tot ce a fost si sa–mi spun: “ bun, eu ce am de invatat din asta?“. Am invatat ca:

  1. Nimic nu este sigur

Viata inseamna miscare, schimbare, noi oamenii nu suntem facuti sa stam pe loc. Cand ne nastem nu ne este garantat ca vom trai  1 an sau 70 de ani,  dar cu toata nesiguranta asta pe care ne-o garanteaza ziua de maine noi tot alergam dupa stabilitate, relatii stabile, locuri sigure de munca, ne facem rate la care platim cu un sfert de viata doar ca sa avem casa “noastra” sigura, si multe altele. Prin biletul acela de avion, probabil am incercat, la randul meu sa “cumpar” siguranta relatiei nostre. Fiind constienta ca totul este schimbator, mi-a fost destul de usor sa inteleg si urmatoarea mea regula pe care inca invat sa o aplic:

2.  Fii prezent si lasa-te surprins, fii curios  de ceea ce se intampla cu tine si in jurul tau indiferent cat de nasol ai inceput ziua (dar nu vorbesc despre curiozitatea aceea de a sti ce face vecina de la etajul 5 si cu cine), nu, curiozitatea aceea de a te descoperi chiar si atunci cand treci prin momente dificile.

3. Fugi de oamenii care nu se tin de cuvant In unele situatii nesiguanta oamenilor te costa pe tine, cel care stai in preajma lor. Fie ca platesti cu timpul tau, bani, energie, chef sau putere, tu o vei face. Eu mi-am  asumat nehotararea lui si am redefinit-o ca fiind “prostie”. Cat m-a costat prostia? Cam 80 de euro (dar noroc ca am prieteni faini care mi-au propus sa impartim prostia mea la 4 ca sa para mai ieftina si mai usor de suportat).  Atat costa modificarea numelui pentru biletul de avion la compania Blue Air, 40 EUR pe segment zbor.  Pentru Wizz Air taxa de schimbare a numelui pasagerului este de 203 RON, iar companiile de linie ( cum este Tarom-ul)  nu permit schimbarea numelui pe biletul de avion, trebuie sa il cumperi din nou. Asadar, nu stiu daca s-a prins cineva, blogul acesta, care de astazi a prins viata, este despre dezvoltarea personala prin calatorii. Simplu.

 P.S. Urmatorul articol (și nu numai) va fi scris cu diacritice. Il gasesti aici: Teatrul mi-a adus partenerul potrivit pentru Roma. 

Anunțuri