Ziua 3 – Cu bicicleta în Parcul Național Calanques. Testul psihologic și cele mai faine priveliști de până acum

Ziua a început distractiv și relaxant. Am continuat traseul încă aproximativ 15-20 km pe pistă V65 (despre care îți povesteam în articolul trecut). Dacă vei pedala în weekend, vei vedea că francezii au niște preocupări sănătoase sâmbătă și duminică dimineața. Copii, tătici, mămici, toată familia face mișcare la primele ore ale zilei. Adevărul este că în astfel de zone îți era mai mare dragul să alergi, să te plimbi cu bicicletele, cu rolele, cu orice.

DSC01938

Partea interesantă a traseului a început după ce ghidul nostru drag (Rokeru’) ne-a întrebat dacă vrem să continuăm drumul pe D559 sau mergem prin Parcul Naţional Calanques. Bucuroși nevoie mare, am răspuns în cor: “prin parcul naţional”. Nu știu ce și-au imaginat ceilalți că este acest parc național, însă eu sigur m-am gândit la Parcul Herăstrău sau Tineretului. Altfel nu se explică de ce am fost așa șocată când am descoperit ce ne așteaptă, de fapt.

Detalii tehnice – Parcul Național Calanque

Nu contează ce a fost Parcul Național Calanques în imaginația mea, contează că în realitate, el este un “muntuleț” în toată regula. O formațiune calcaroasă, presărată cu mici fiorduri și născută prin sedimentare acum mii de ani. Zona de coastă Calanques este compusă din două masive: Cap Canaille, 394 m  (aflat între La Ciotat și Cassis) și masivul Marseilleveyre,  (563 m – Mont Puget )  ( aflat între Cassis și Marseilles).

pnc 2

Chiar dacă altitudinea pare nesemnificativă, Parcul Național Calanques este destul de solicitat având în vedere că traseul pleacă din La Ciotat, un orășel aflat la nivelul mării. Nici nu intri bine în Parcul Național Calanques că ești deja sătul de urcare, sau cel puțin eu așa am fost.

20170521_174328

Când ajungi la indicatorul care anunță intrarea în minunatul parc, îți dai seama că ce ai urcat până atunci s-a numit “încălzire”. De la baza parcului naţional drumul șerpuiește simpatic până la cea mai mare altitudine a sa. Nu asta este problema, problema este că îl vezi atât de clar și sincer încât e imposibil să te minți că „mai este puțin”, „nu este chiar așa nașpa”, „sigur nu acela este traseul” etc.

Creste si calatoreste

Din acest motiv, când am văzut ce ne așteaptă, energia și entuziasmul meu au pierit instantaneu. Am început să îl bombăn în gând pe ghidul nostru drag (el nu știe asta, dar află acum).

Cu viteza melcului amețit de căldură urcam bombănind și întrebându-mă dacă o să mai ies vreodată de acolo.

În final, tot noi suntem campionii

Ce mi s-a părut haios a fost că toată ziua ne-am întâlnit cu o mulțime de cicliști, care mai de care mai înfoiați și mai mândri de ei că pedalează cu 30km/h pe pistă și plat. Mă simțeam puțin invidioasă când pedalam cu 15km/h gâfâind. Când am ajuns în parc, toți sportivii dispăruseră și odată cu ei și toate frustrările mele.

Noi  rămăsesem singurii “fraieri” ai jocului…noi și încă un domn (cred că avea 50 de ani) care a trecut pe lângă noi zâmbind (sau râzând în hohote, nu mi-am dat seama exact) și spunându-ne: “Ooooo,  beaucoup de courage”….Da, se poate numi și curaj, deși eu i-aș fi spus “habar n-aveam ce ne așteaptă”.

Domnul acesta mi-a adus un plus de energie, însă nu suficient cât să renunț la bombănelile mele. Și am bombănit și am urcat. Și am urcat și am bombănit până când mi-am dat seama că Parcul Calanques pune la cale o surpriză. Pregătește pentru noi cele mai fascinante peisaje văzute până atunci.

Parc National Calanque 1Parc National Calanque 3

Dacă există un loc în care amuțești în fața peisajelor faine, atunci Parcul Național Calanques se numește

Priveliștile mi-au închis gura și m-au convins să tai de pe listă toate bombănelile adresate ghidului nostru și în schimbul lor să-i mulțumesc că ne-a adus aici.

Nu am cuvinte să-ți descriu nici stările trăite, nici peisajele savurate, nici liniștea și nici recunoștința care m-au cuprins în acele momente.

Parc National Calanque 1Parc National Calanque

Un contrast fascinant între marea liniștită și stâncile sălbatice, dezordonate și impunătoare. Un cuplu inedit (marea și stâncile)  care își manifesta farmecul gratuit, în fața noastră.

pnc 4

creste sicalatoreste2Parc National Calanque 5

 

Cu nuanțele mării înscrise pe retină, cu un oarecare regret, ne-am luat rămas de la Canaille și am coborât în orășelul Cassis. Am fost foarte fericită când am aflat că la poalele masivului există un camping care abia așteaptă să ne găzduiască.

DSC01968

Parc National Calanque 4Parc National Calanque 4Parc National Calanque 6

Personal, când am ajuns la camping, m-am simțit ca un copil scăpat din școală, de la orele de matematică. Entuziasmul meu nu a ținut foarte „mult” ….30 de minute. Timp în care ne-am am făcut check in-ul , am dus bagajele, ne-am relaxat picioarele și am realizat că suntem înconjurați doar de munți și stânci, iar singura soluție de a ieși de acolo era (din nou) cățărarea. Din fericirea nu trebuia să facem asta acum, așa că ne-am montat corturile, ne-am desfăcut câte o bere și am lăsat detaliile tehnice pe ziua următoare.

După cum te-ai obișnuit deja, în final, îți las un filmuleț care sper să redea măcar 10% din magia locului. Însă, sfatul meu este ca tu însuți să pui acest loc pe lista  zonelor care merită vizitate în această viață. Te va fascina, te vei îndrăgosti de el, iar efortul pe care îl depui pentru a ajunge acolo nu se compară cu recompensele pe care le primești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s