Tura de relaxare cu bicicleta în satele şi comunele de pe lângă Ploieşti

Deşi l-am făcut de trei ori, în zile şi perioade diferite, de fiecare dată traseul mi s-a părut altfel. Totuși a rămas pentru mine un traseu ce se potrivește perfect cu serile în care te întorci de la muncă şi simţi nevoia să te deconectezi total de stresul, agitaţia sau căldura oraşului (că tot vine vara). Plimbarea de 50+ km este binevenită la finalul unei zile agitate.

Traseul : Bariera Bucureşti-Cartierul Dâmbu-Corlăteşti Cătunu-Goga-Râfov-Mălăieşti- Pietroşani-Buda- Moara Domnească (treci din nou prin Goga şi Cătunu) apoi mergi spre Berceni-Moara Nouă treci pe lângă Lukoil şi ajungi la Bucov- întoarcere Ploieşti.

Harta traseului: https://www.endomondo.com/users/28019042/workouts/721601272

harta traseu

Durată: 2-3 ore.

Nu te aştepta la lucruri miraculoase, pentru că tot ceea ce găseşti mai jos vine ca un bonus al faptului că ai ales să faci mişcare în loc să stai degeaba. Cadoul cel mai mare al traseului este, de fapt, liniştea şi relaxarea pe care o primeşti din pădurile şi satele de pe traseu (asta dacă nu te-au fugărit prea mult câinii de prin sate şi nu numai), entuziasmul, energia şi cheful de viaţă pe care le capeţi după 2-3 ore de pedalat. Depinde de norocul tău şi de cât de mult ştii să te bucuri de lucrurile simple:

  • de aerul mult mai curat decât cel al oraşului;
  • de pădurile cu păsări gălăgioase. Traseul te plimbă prin două păduri care, deşi sunt atât de aproape de Ploieşti, chiar  au acel miros specific al pădurilor de munte,  lemnului verde şi pământului umed. Imediat ce întri în pădure, păsărelele te întâmpină cu gălăgia lor specifică şi plăcută. Este o distracţie totală pe ele şi nu ezită să te anunţe şi pe tine în privinţa asta;
  • de drumul care şerpuieşte ici colo de ţi-e mai mare dragul să pedalezi pe el;
  •  de fântânile cu cumpănă pe care o să le găsești în apropierea comunei Râfov;

13173222_1079546182081868_4435037287877656427_o

  • de apusuri de soare care îţi amintesc de grădinile de la ţară ale bunicilor; 

20160409_19283320160409_192914

  • de contrastul vechi nou pe care o să îl întâlneşti în sate; 
  • de amintirile unui trecut cu bun-gust.

Pe traseu vei întâlni câteva case boiereşti şi chiar conace care, din păcate, astăzi au rămas o ruină. Am reuşit să văd doar unul dintre ele, se află chiar lângă şosea, aşa că a fost imposibil să îl ratez. Am „sărit” gardul inexistent şi am apucat să fac câteva poze până să vină un nenea ce se pretindea a fi paznicul. Nu părea decât un sătean care nu are altă treabă mai bună  de făcut, decât să se ia de mine sau de oricine vine să  viziteze, ce a mai rămas dintr-un probabil vechi conac. Aşa că am continuat să fac poze, auzindu-l pe nenea cum comentează pe fundal.

Din câte am citit, mai există un conac în comuna Râfov, Conacul Costache Cantacuzino. Domeniul „Costache Cantacuzino”, din comuna Râfov-Prahova, a fost transformat de indolenţa administratorilor locali, din monument istoric în pericol public.

Povestea conacului o poţi afla aici: Drama conacului Costache Cantacuzino

În apropierea acestui conac există chiar şi o biserică. Ghica Cantacuzino şi-a construit pe lângă conac şi o biserică – clădirile fiind unite printr-o legătură subterană, pentru a asigura evacuarea în caz de război. Poţi găsi traseul care duce la cele 2 obiective turistice, aici: Cu bicicleta prin Prahova la conace şi mănăstiri: Bucov, Urlaţi, Râfov

Din păcate de acest ultim aspect nu te poţi bucura prea mult. Ar fi multe de spus aici, însă o sa-ţi strici buna dispoziţie, inutil. Aşa că respiră adânc, admiră conacele, sau ce a mai rămas din ele şi porneşte din nou la drum. Istoria are paradoxul ei, situaţia din România privind monumentele uitate are nepăsarea ei şi luptele ei crâncene cu statul şi legile.

Regret că nu pot decât să privesc ceea ce a mai rămas din monumente şi să îmi imaginez cât de frumoase or fi fost odată şi cât de multă muncă şi pasiune or fi pus la bătaie cei care au trăit cândva în ele.

Mi se rupe sufletul ori de câte ori văd conace boiereşti, case arhitecturale superbe,  ajunse astăzi o ruină. Probabil sentimentul ăsta este dat de faptul că, personal, nu rezonez absolut deloc cu arhitectura modernă, cu blocurile de sticlă, cu locurile aglomerate şi îngrămădite ce inspiră, de la depărtare, senzaţia de rece, absent, trist şi artificial. Toate monumentele uitate şi ruinate, îmi par la fel ca un diamant neşlefuit și ultimele urme ale bunului-gust, şi ale simplităţii, o formă care pare să fie pe cale de dispariţie.

Noroc că aceste conace nu se află chiar la finalul drumului, aşa că până ajungi acasă (în cazul în care ai aceleaşi regrete ca şi mine)  ai timp să îţi revii, eventual să treci o fugă pe la parcul Bucov, să bei o bere, să faci o scurtă plimbare în jurul lacului şi să te întorci un om mai mult decât „zen”, acasă, în oraşul Ploieşti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s