Cum au fost pe scurt, cele 4 zile de pedalat spre mare (400 km) cu Adevăraţii VeloPrieteni?

Poate că pentru unii, drumul de 4 zile şi 400 km a fost un motiv de relaxare şi un alt mod de a-şi petrece Paştele. Pentru alţii o nebunie, sau un alt drum spre mare…pentru mine, însă, a fost o experienţă pe ce abia acum (ajunsă acasă) încep să mi-o explic. Şi nu pentru că nu aş fi înţeles nimic din traseu, ci pentru că s-au întâmplat atât de multe lucruri, în atât de puţin timp, încât nu ştiu exact cu care se încep şi cum să pun totul în ordine ca să sune coerent. O să încep, totuşi, cu începutul.

De ce i-am ales pe Adevăraţii VeloPrieteni?

O să mai auzi de ei, pentru că ei au fost cei alături de care am reuşit să duc la capăt una dintre dorinţele mele de pe lista anului acesta. Până la ei, nu am mai fost în alte grupuri de pedalat, aşa că, alte puncte de referinţă şi comparaţie nu am, drept urmare, aşteptările mele legate de organizare au fost, în mare parte îndeplinite.

Iar asta, pentru că singurele aşteptări pe care le-am avut au fost legate ajutorul celor din echipa de asistenţă, când vine vorba de problemele tehnice. În rest, ştiam că totul depinde de mine şi de vremea de afară. Am avut de la început sentimentul că, la cât de lungă va fi a IVa zi (150 km) şi la cât de obosiţi vom fi, vizita de la Balcic+supa de midii de la Dalboka+ Vizita la Cap Kaliakra vor fi tăiate de pe listă, ceea ce s-a şi întâmplat. Aşa că, nu pot să zic că am fost dezamăgită de modificarea programului, mă aşteptam la ea, încă de când am văzut programul.

I-am ales pe ei din patru motive:

  1. “Taxa de participare” mi s-a părut super mică, 75 lei în care a fost inclus biletul de tren Mangalia-Bucureşti (45 lei) + 30 lei asistenţa. Aşa că, nu a fost chiar o taxă de participare.
  2. Ce e mic este şi frumos, şi aici nu mă refer la taxă, ci la grup.
    Poate că 80-77 de persoane nu îţi sună a grup mic, însă comparând cu aII-a alternativă pe care o aveam (grupul lui Mândruţă, la care participă aproape 200 persoane), grupul AVP a fost mai mult decât perfect. Cred că, cu cât sunt mai mici grupurile, cu atât mai mult, frumuseţea lor creşte. Este o frumuseţe dată, în mare parte de faptul că sunt mai unite, mai echilibrate, mai energice, omogene. În grupurile restrânse ai timp în 4 zile să schimbi o vorbă cu aproape toţi, să începi să îi cunoşti, să te împrieteneşti cu cei cu care rezonezi.
  3. Faptul că urma să trec pentru prima dată Dunărea cu feribotul, şimerg prin Bulgaria, lucru pe care nu l-aş fi putut face singură, având în vedere experienţa mea în ale “problemelor tehnice”.
  4. Traseul – a fost cea mai convingătoare parte, în afară de prietenul meu care mi-a zis: “Haide! Mergem cu ei, indiferent de vremea de afară!”

harta bucuresti-vama veche

București (Parcul Izvor) – Sărulești Gară – Valea Argovei- Călărași – Silistra – Onogur (Bulgaria)- Dobrich – Balcic – Kavarna – Dalboka – Cap Kaliakra ( pe care, din păcate nu am mai avut timp să le vedem, semn că trebuie să revin aici vara aceasta)- Tyulenovo – Krapeț – Vama Veche – Mangalia.

Un traseu lung, cu urcări şi coborâri, cu apusuri de soare perfecte, cu porţiuni de „off-road” şi „off-grop’ „, cu porţiuni în care mă gândeam cine naiba m-o fi pus să accept provocarea prietenului meu. Un adevărat traseu iniţiatic ce pregăteşte un începător atât fizic cât şi psihic pentru următoarele sale ture lungi.

Mai jos poţi vedea hărţile şi graficele fiecărei zile:

Prima zi (29 aprilie):
traseu: București (Parcul Izvor) – Sărulești Gară – Valea Argovei(aproximativ 75 km, diferență de nivel de vreo 350 de metri);

A doua zi (30 aprilie):
–  traseu: Valea Argovei – Călărași – Silistra – Onogur (Bulgaria), (aproximativ 124 de km, diferență de nivel de vreo 750 de metri);

A treia zi (1 mai):
traseu: Onogur – Dobrich – Balcic – Kavarna – Dalboka – Cap Kaliakra – Tyulenovo, (aproximativ 147 de km, diferenta de nivel de vreo 1100 de metri);

A patra zi (2 mai):
traseu: Tyulenovo – Krapeț – Vama Veche – Mangalia(vreo 54 km, diferență de nivel de vreo 300 de metri);

Cum au fost cele 4 zile?

Un rezumat al celor 4 zile de pedalat, realizat de Dragoş- Lucian Diaconescu ar arăta cam aşa:

Adică, oameni faini şi frumoşi, entuziasm şi energie cât cuprinde (mai mult a lor, că a mea se consumase încă de la mijlocul zilei a III-a:)) ), locuri încântătoare şi multe lucruri noi învăţate care au legătură atât cu pedalatul, (cu mersul în grupuri, cu schimbatul vitezelor atunci când trebuie şi ai nevoie), cât şi cu mine şi tot ceea ce înseamnă motivaţie, încredere şi energie.

Dacă eşti curios să afli mai multe lucruri legate de prima mea veloexpediţie,  vei găsi  totul aici:

6 lucruri care au făcut veloexpediţia 
România-Bulgaria, o călătorie de neuitat
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s