Schimbările pe care le-am simțit după prima veloexpediție

E ciudat cum, unele întâmplări au puterea de a-ți aduce atât de multe lucruri și atât de mulți oameni, în atât de puțin timp. E ciudat când proaspăt întors dintr-o veloexpediție sau chiar o călătorie simplă de doar 4 zile, ai impresia că unele lucruri nu mai sunt ca înainte.

carmen firan

După 4 nopți liniștite dormite la cort, nu mai suporți TV-ul și toată gălăgia inutilă. După 4 zile de pedalat în continuu simți nevoia să nu întrerupi, deloc,  ritmul efortului fizic. Te trezești prima zi „normală” după veloexpediție, și corpul tău, parcă, e agitat și-ți spune: “Hai scoate-mă la aer, mișcă-ți fundul afară, doar nu vrei să stăm în casă după ce, 4 zile, m-ai ținut doar afară?

Cu genul acesta de sentimente, am descoperit că încep prima zi, după prima mea veloexpediție de 4 zile:

  1. Nu mai suportam gălăgia inutilă.
  2. După 4 zile dormite în cort, patul de acasă a fost ceva divin….de duș nu mai zic. N-am mai fost așa fericită să întâlnesc apa caldă, de la ultimele 4 zile petrecute cu cortul la mare (culmea, tot în Bulgaria, dar vara trecută).
  3. Eram supărată că ploaia de afară nu îmi permitea să ies la o tură cu bicicletă, așa, de refacere.
  4. Mă simțeam mai încrezătoare și aveam sentimentul că prima veloexpediție România-Bulgaria a fost doar startul unui șir lung de aventuri pe 2 roți.
  5. Mă simțeam diferit, fără să-mi explic exact de ce.
  6. În primele nopți dormite acasă, am avut un somn liniștitor și odihnitor, lucru care, chiar mi-a lipsit, înainte să plec.
  7. În prima noapte dormită acasă, închideam ochii și încă mai vedeam bicicliști pedalând în fața mea, exact ca atunci când croșetezi sau te joci N.F.S. toată ziua, iar noaptea, când închizi ochii, încă mai vezi croșete sau traseele de prin Pirinei.
  8. Simțeam că îmi ies bube pe mine dacă mai aud cuvintele “groapă”, “mașina”, “Atenție! se pleacă”, “câte 1” “regruparea” sau alte cuvinte de care am abuzat în cele 4 zile.
  9. Cu toate astea, după o săptămână, încă, le mai foloseam, în turele făcute în grupuri mult mai mici, de data asta.
  10. M-am întors cu o părere mult mai bună legată de bicicleta mea dragă. Dacă, înainte să plec mă gândeam că nu o să ajung cu ea întreagă la mare, după ce m-am întors mi-am zis că nu o s-o mai dau până când nu o s-o folosesc până la epuizare, și presimt că va mai trăi câțiva ani buni.
  11. Mi-am dat seama că mi-am făcut prea multe griji inutile.
  12. Limitele au fost doar în mintea mea. În realitate lucrurile au fost mult mai simple decât le proiectasem eu, în imaginația mea.
  13. Mi-am dat seama că, dacă mâine aș repeta povestea, aș fi mai relaxată, m-aș bucura mai mult de drum și m-aș stresa mai puțin. Probabil, asta se va întâmpla la următoarea mea veloexpediție.
  14. Odată făcuți cei 400 km, ceea ce mi se părea înainte greu sau chiar imposibil, acum îmi pare, doar realizabil. Poate că până acum 150 km făcuți într-o zi mă speriau puțin. Acum știu că îi pot face, trebuie doar să-mi iau bicicleta și să plec de acasă (iar asta,  cred că, e una dintre cele mai faine și importante schimbări pe care o veloexpediție o aduce)
  15. Mi-am dat seama că dacă ai o bicicletă e imposibil să te plictisești. Nu ai nevoie de mulți bani  ca să vizitezi toate locurile din apropierea orașului tău. Sunt locuri care, din mașină, ți-ar părea plictisitoare și neinteresante. De pe bicicletă le vei vedea, cu siguranță, altfel, iar asta pentru că: salcâmii pe lângă care treci au miros, marea pe lângă care treci miroase a vară, a libertate și a chef de viață, lanurile de rapiță au mirosul și farmecul lor, vântul se simte total altfel, iar peisajul, ai impresia că e diferit.

Știu că, pentru a menține transformările acestea, trebuie să pedalez în continuare mulți kilometri. Chiar și așa, schimbările astea, sigur, nu se uită și, sigur, sunt impregnate undeva în memorie.

Fie că te apuci mâine de o nouă tură lungă, fie peste un an, lucrurile învățate și trăite sunt în interiorul tău. Ele există și își vor apăsa butonul de reactivare, ori de câte ori vei începe un nou traseu în șa și pe 2 roți.

P.S. Dacă toate astea le-am simțit eu, după doar 400 km, mă întreb cum o să se readapteze la “normal” Alex care vrea ca, vara aceasta, să pedaleze 3000 de km singur. 3000 de km făcuți prin multe țări străine. Pe mine numai numărul mă sperie și ideea de: “singur în țări străine”.

Îl găsești pe Alex  aici:  Spokes Adventure

Iar articolele lui legate de pregătirile făcute înainte de plecare, le poți citi aici:  Gata de drum .

curaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s