Fricile începătorului în primul lui drum de pedalat 400km spre mare

Adevărații VeloPrieteni se gândesc ca anul acesta să petreacă zilele de Paște ceva mai altfel. Fără drob, friptură de miel și ouă roși, ci cu batoane proteice, banane, aspirină și multă, multă apă (bănuiesc). Cam astea cred că vor fi alimentele din meniul de Paște de anul acesta pentru cei ce s-au înscris deja în cursa de 400km de pedalat, în 4 zile.

Plecăm, deci, spre mare cu bicicleta. Pornim din București, traversăm Dunărea la vecinii noștri bulgari și în 4 zile sperăm să ajungem victorioși în Vama Veche, să ne bălăcim picioarele obosite în marea rece care abia așteaptă să ne primească. Simt eu asta.

Trebuie să recunosc că tot pregătind lucrurile necesare pentru drum, m-a cuprins atât entuziasmul cât și panica. Având în vedere că antrenamentul nu a fost un ritual primordial în ultima perioadă + bicicleta este una cu care puține fete cred că s-ar îndura să pedaleze până la mare.

Urmărind traseul pe Google Map și văzând cei peste 10 km de urcare crâncenă, singurul gând care mi-a trecut prin minte a fost „este o nebunie ceea ce facem!”, iar lista de „dacă” a început să se completeze rapid.

  • Dacă nu reușesc să duc traseul până la capăt;
  • Dacă mi se rupe bicicleta în două și rămân singură prin Bulgaria;
  • Dacă nu pot ține ritmul cu ceilalți;
  • Dacă și iar dacă.

Cum nu am rezolvat aceste temeri?

N-am știut ce să răspund acestor „dacă”, așa că singurul lucru pe care îl fac este să le las în pace, fără să mă mai panichez. Până la urmă temerile și fricile fac parte din joc. Dacă nu ar exista ele, satisfacția de la finalul traseului nu ar fi la fel de mare, cu siguranță.

Momentan am ales să nu le mai bag în seamă, pentru că dacă le voi băga prea mult, o să renunț la traseu. Tot ce am făcut a fost să le spun acestor temeri: „O să mă ocup de voi, pe rând, în drum spre mare. Negociem atunci și vedem care pe care”

Așa că, dacă ai probleme cu genul acesta de temeri, cu toate că:

  • bicicleta ta este în regulă,
  • nu te doare nimic,
  • genunchii sunt în regulă,
  • fizic știi că poți

și doar gândul că sunt 400 km sau că mergi prin alte țări, te sperie,  sfatul meu e să le pui pe toate pe „mute”, să-ți pregătești lucrurile bine, să te gândești dacă îți dorești să faci asta cu adevărat sau e doar un efect de turmă (vrei să faci asta pentru că și alții au făcut-o), și să pleci la drum pentru că rezolvarea temerilor este să treci prin ele.

Cum se mai pot rezolva  fricile?

  1. Evita articolele negative pe tema asta.
  2. Caută articole care îți spun că se poate merge la mare cu bicicleta (unul ar fi aici).
  3. Autosugestia te poate ajuta.
  4. Ține cont de faptul că frica este doar o creație a minții și imaginației tale. Ea nu este reală. Studiile au arătat că dintre toate lucrurile pentru care ne îngrijorăm în viață, 87% nu se petrec, 7% se petrec cu adevărat, 6% vor avea o oarecare influență asupra rezultatului.
  5. Completează întrebarea asta:

frica

Așa că aștept cu nerăbdare zilele de pedalat spre mare, ca să stau de vorbă cu temerile mele, aștept  minunatul traseul BALCIC – KALIAKRA (chiar dacă aici avem aproape 4 km de urcat + va fi a III-a zi când nici fundul nu o să-l mai simt pe șa )supa de midii de la DALBOKA, stâncile și liniștea de la Tyulenovo și momentul în care o să îmi relaxez picioarele în mare.mare

Anunțuri

5 gânduri despre “Fricile începătorului în primul lui drum de pedalat 400km spre mare

  1. Iti sugerez sa iti pui urmatoarea intrebare: „Vreau eu cu adevarat sa fac asta??” Si apoi lasa gandurile sa se duca precum barcutele pe mare si primul raspuns care iti vine pe buze (DA/NU) si simti ca vine din inima…acela este raspunsul castigator!!!

    Urmeaza-ti instinctul!!!
    Si …drum bun!! Abia astept sa citesc povestea acestei calatorii 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Spokes Adventure

    Nu exista „Daca”! Eu trebuie sa ma panichez grav de tot pentru cei 3000km din vara, insa, asa cum ai spus: temerile si fricile fac parte din joc.
    Nu vei fi singura pe traseu, nu veti fi la concurs. 😉

    Apreciază

    1. Tu oare câţi de dacă ai?:))
      da, la asta mă gândeam, că până acum vedeam cursa asta ca pe un concurs. Acesta e motivul pentru care au apărut atâţia „dacă”. După ce am scris articolul m-am liniştit.
      Oricum. eu îţi ţin pumnii la negocierea ta cu temerile de pe traseu. 😀

      Apreciază

  3. Să aveți drumuri bune, că știm deja referințe superlative în privința companiei.

    Primul meu drum la mare, București – Adamclisi – Vama Veche, s-a lăsat cu mari limite depășite. Erau primele cățărări mai serioase din viața mea de biciclistă, așa că la un moment dat am început să bocesc de ciudă, când vedeam că mi se blochează mușchii și nu mai pot pedala la deal. Dar un bocit de-ăla cu sughițuri, eliberator. Aveam nevoie! Apoi mi-am șters lacrimile, am mai aplicat un strat de protecție solară și am dat înainte, să prind băieții din urmă. Le spusesem să nu stea după fundul meu, că mă enervez.

    A fost o cursă minunată, o experiență fabuloasă și un pariu cu mine, câștigat.

    Frica e bună dacă te fugărește vreun câine sau îți este viața în pericol. În rest, cât de rău putem s-o dăm în bară? Și nu e fiecare eșec o nouă ocazie de învățare?

    Toate bune!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s