Facebook-ul și frustrările lui

Gata! Închid toate ferestrele și îmi bag nasul înapoi în cartea mea. Problema e că nu mă mai pot concentra la ceea ce citesc. Mintea zburdă pe țărmul Pacificului, se plimbă voioasă prin ploaie, pe străzile Londrei, privește Aurora Boreală, cutreieră munți și poteci din satele răsfirate ale Apusenilor, hoinărește prin Piatra Craiului, Bucegi, Ceahlău și asta într-un interval de 5-10 minute. Rămâne blocată privind fotografiile de pe pagina de Facebook a celor de la National Geographic Travel….bine…și cum să nu rămâi blocat când vezi astfel de fotografii?

National Geographic

Mi-am surprins mintea sabotându-mă, chiar duminică seara când am dat peste niște pagini de Facebook și niște bloguri minunate ale unor oameni curajoși care au ales libertatea, călătorind pe termen lung, luni de zile fără oprire.

Urmărind pozele și articolele lor frumoase, m-a lovit, pe loc, depresia, frustrarea, melancolia și toate cele.

Dar nu e corect! Vreau și eu asta! – de parcă visul acesta ar avea stoc limitat de împliniri și îl obțin doar primii 10 de pe lista celor înscrişi – Dar de ce alții pot? Vreau și eu, pentru 6 luni,  să plec cu prietenul/soțul/ prietena cea mai bună într-o călătorie care să pornească din Brazilia și să se încheie în parcurile naționale din  SUA. Da… și visul meu are două nume: Machu Picchu și Yosemite…și și

și mintea mea își continua supărată și frustrată discursul aprins, când, la un moment dat, o altă voce o întrerupe zicând:

Andreea, du-te du gunoiul!

Glumesc, nu era asta….era altă voce are îmi spunea calmă și relaxată:

„Andreea, încetează cu prostiile! Toate la timpul lor.”

Iar eu am asculta-o, m-am întors la viața mea din prezent. Bucurându-mă de carte, am închis laptopul, gândindu-mă că există un motiv pentru care mă aflu aici- acum, că există un motiv pentru care scriu asta acum, în loc să fiu pe vreo plajă superbă din America de Sud, că am multe de stabilit, de văzut și învățat până atunci, și dacă vreau cu adevărat lucrurile astea trebuie să fac ceva  în direcția corectă, iar vorba „Omul potrivit la momentul potrivit” are mai mult înțeles decât putem noi percepe.

Concluzia:

Facebook-ul are foarte multă influență asupra noastră, de acolo a pornit toată neliniștea și frustrarea mea. De fapt, nu Facebook-ul e de vină, ci atitudinea cu care privim lucrurile. Ce ne învață el?

  • Să fim invidioși: „Daaa, ia uite, tocilara aia din licnu te comparaeu  este stewardesa la Qatar acum, ea se plimbă prin toată lumea, iar eu…” ;
  • Să ne comparăm cu alții: „Dar oare eu o să ajung vreodată în țara de unde colegul X tocmai s-a întors? Dar, ia uite, alții sunt pe plajă în Dubai și eu stau la muncă”;
  • Să iubim și să vrem viața altora, dar nu și pe a noastră;
  • Să uităm că și viața noastră are părțile ei bune și frumoase, și că venerarea și invidia nu or să îmbunătățească cu nimic viețile, ba dimpotrivă, o să amplifice vizibil nemulțumirea noastră;
  • Să avem dorințe false. Să adoptăm ușor ceea ce alții vor sau au, dar să uităm care sunt prioritățile noastre, ordinea lucrurilor noastre, valorile pe care le avem, caracterul nostru. Cu alte cuvinte, ne cam pierdem identitatea și sensul, uităm ce vrem  și cine suntem cu adevărat. Nu suntem cei de pe Facebook, suntem cei cu care vorbim în momentele de singurătate, cei pe care îi ascultăm când rămânem singuri și îi cei pe care îi regăsim în momentele simple ale zilei;
  • Iar lista poate continua.

– Da, vrem să ajungem la nu știu ce destinație, dar oare acea destinație ni se potrivește?  Oare o s-o iubim, oare ne dorim cu adevărat să ajungem acolo? Sau călătorim așa, „de amorul artei”, că și alții au făcut-o, că cică e fain, că pozele de pe net sunt minunate, că ne-am plictisit acasă. Orice călătorie aduce beneficii, dar sunt atât de multe destinații pentru care simți că ai chemare, care te atrag enorm, în care ești disperat să ajungi doar ca să descoperi cum trăiesc oamenii acolo, ce tradiții au, cum arată,  ce spun ruinele despre istorie și prezent. Locuri în care vrei să ajungi pentru că știi că vor vorbi despre tine, despre trăirile tale. Și sunt alte destinații în care te duci doar pentru că sunt cele mai vizitate sau că biletele de avion sunt ieftine.

cover
sursa

– Da, vrem să plecăm în excursii pe termen lung, de 5-6 luni, dar oare suntem făcuți pentru asta? Suntem pregătiți psihic, fizic sau  de fapt, iubim confortul de acasă, iubim siguranța, și toată povestea asta este doar o dorință pe care alții o trăiesc și am adoptat-o, atât de ușor,  ca fiind dorința noastră? Iar asta nu e greu să ne dăm seama. Cu timpul dorința, fie se amplifică, fie dispare. Fie devine obsesie, fie devine plăcere și scop.

Facebookul nu ne dă timp să ne punem întrebările astea. Luăm totul ca potrivit nouă, ca fiind dorințele noastre arzătoare, ca fiind ceva la care visăm de mici. Probabil, acesta este unul dintre motivele pentru care nu ni se îndeplinesc unele dorințe. Nu ne aparțin: sunt ale mamei, ale familiei, ale prietenilor de pe Facebook, ale societății, etc. etc.no wife

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s