Partea NEBUNĂ a Ploieștiului- 13 motive pentru care Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant, dar interesant

1. În Ploiești am învățat de mică să nu îmi fie teamă de câini și să îi iubesc (bine, asta cred că se aplică în toate orașele din țară, mai puțin partea cu iubitul- ține de „experiența” fiecăruia în relaționarea cu câinii)
Lizuca, Bobiță, Bubbles, cățelul negru și nebun de la brutărie + cățelușa care vara își schimbă look-ul pentru că o tanti are grijă să o tundă,  sunt doar o mică parte din prietenii noștrii maidanezi de anul acesta. Fiecare an aduce noi prieteni maidanezi, pe care unii dintre noi chiar îi adoptă. El este  Scooby și este unul dintre cei norocoși.

2. În Ploiești înveți cum stă treaba cu viața și înveți să înțelegi extremele

Bariera București este un fel de Pantelimon pentru București. Tot felul de anturaje dubioase: cuțitari, băieți răi, băieți buni, clanuri cu activități dubioase, vecini nebuni cu acte în regulă și restul poveștilor le afli din versurile trupei autohtone B.U.G Mafia. Cred că o mare parte dintre cei crescuți în Bariera București au avut cel puțin un conflict sau bătaie zdravănă cu puradeii din Mimiu și nu numai.

sursă foto: Adrian Radian 

3. În Ploiești dacă circuli cu traseul 1 ai parte de cântări live,  dedicații și momente artistice autentic-manelărești, acolo pe ultimele scaune din spatele autobuzului. Tot în acest traseu poți să mănânci semințe și să scuipi pe jos,  să vorbești cât poți de tare, poți să înjuri, că oricum nu îți va face nimeni vreo observație.

P.S. Dacă ai tenul mai închis la culoare poți circula fără bilet că domnii controlori nici nu te prea bagă în seamă, eventual îți dau un sfat prietenesc „ar fi bine să îți iei bilet, altfel va trebui să îți dăm amendă”.

4. În Ploiești se merge cu cioara vopsită, mai exact tramvaiele vopsite. Modernizarea tramvaielor din Ploiești a fost făcută pe principiul „Aceeași Mărie cu o altă pălărie!”5.  Ploieștiul este orașul  fără primar. Stai liniștit nu suntem chiar așa de capul nostru, avem viceprimar care face pe primaru’.

6. Fântânile arteziene din Ploiești (mai ales cea din față Gării de Sud) sunt adevărate piscine pentru puradei.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și gata, termin cu răutățile! Mi-am zis „offul”și trec la lucruri frumoase ca să închei într-o manieră plăcută (sper):

7. Ploieștiul  are echipa lui dragă și suporterii nostalgici care țin cu Petrolul încă de când învață să vorbească și vor  ține indiferent cât de prost ar juca, iar asta chiar e de admirat. Cu Petrolul au copilărit, cu Petrolul au mers pe stadioanele din toată țara, cu Petrolul vor ține indiferent de situație.

IMPORTANT! Tradiția spune că înainte de meci  trebuie să te oprești la Pomu’ Verde să bei o bere, două, ca să ai spor la versuri.

8. În Ploiești nu există cluburi, dar există Jazzul,  iar asta mă face fericită vara. Iarna însă Berăria și Irish-ul țin de cald și de sete.

9.Răsăritul de pe blocurile din Ploiești  este aproape perfect.

10. La fel și apusul de la Seciu și serile petrecute acolo.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursă foto: Adrian Radian 

11. Dar nici cel de pe balcon sau bloc nu este rău.

sursă foto: Adrian Radian

Această prezentare necesită JavaScript.

12. Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant, dar frumos și interesant pentru simplul motiv că mi-a adus prietenii cu care încă țin legătura deși ne știm de  15 ani și pentru că este orașul care mi-a adus:

13.

• petreceri de la care mă întorceam acasă peste două zile, deși se țineau în blocul de lângă;
• multe răsărituri văzute de pe balconul Alecăi în timp ce pe fundal se auzeau versurile de la „Floare de Iris” și Radu care striga „Duceți-vă mai repede acasă că  într-o jumătate de oră apare mama!”;
• kilometri întregi de mers pe jos pe Bulevardul Independenței la două dimineața când nu ne mai rămâneau bani de taxi;
• covrigi mâncați la Gara de Sud;
• zeci de kilometri alergați pe pista de la Hipodrom;
• zile în care mergeam pe terenurile de tenis de la „Liceul de Chimie” doar ca să „comentăm” meciurile;
• seri în care ne ascundeam în căsuțele de copii din locul de joacă de la Sala Sporturilor;
• multe amintiri de pe străduța care duce spre Jazz și foarte multe pe cele dinspre Sala Sporturilor;
• discuții contradictorii noaptea în curtea grădiniței de lângă „Școala 15”;
• profesorii de nota 10 din „Șoala 15” și multe alte lucruri care fac Ploieștiul un oraș frumos pentru mine.

Concluziile  acestor două articole: 

Concluzia 1: Ploieștiul  nu este un oraș groaznic, dar nici un oraș minunat. Este un oraș al contrastelor și al extremelor.  În Ploiești găsești artiști, oameni intelectuali, genii, olimpici la matematică și chimie, dar și proxeneți, hoți, oameni ai străzii și tot ce vrei. În Ploiești sunt  blocuri groaznic de triste, dar și clădiri cu o arhitectură superbă și zone frumoase, sunt  restaurante selecte, dar și cârciumi și birturi de 2 lei.

Concluzia 2.  o voi scrie în articolul următor, pentru că mi-am dat seama că, oricât de mult aș vrea să o spun în doua- trei fraze, nu reușesc. Scrisă pe scurt își pierde tot folosul.

 Ce faci atunci când nu îți mai place Ploieștiu’ sau orice alt oraș în care locuiești? (Concluzia 2)