Partea BUNĂ a Ploieștiului- 16 lucruri interesante care fac Ploieștiul unic și pe care ar trebui să le știi dacă ești ploieștean

Până la vârsta de 5 ani am crescut într-un orășel de munte care vara mirosea a tei și primăvara a flori de cireș. În majoritatea vacanțelor acolo mă găseai. Fugeam de Ploiești cât puteam de mult pentru simplul fapt că mi se părea un oraș gri, trist, monoton, mizerabil și extrem de poluat. Nu iubeam deloc Ploieștiul și abia așteptam să fug din el. Asta până anul trecut când, după câțiva ani petrecuți în Brașov și București și după câteva luni petrecute aproape de mare, m-am hotărât să rămân în Ploiești și să-i dau o șansă acestui oraș. Am făcut un pact cu mine însămi, spunându-mi: „Hai să vedem cât de frumos poate fi Ploieștiul”.

sursă foto: Adrian Radian 

 

 

 

 

Pe principiul „frumusețea stă în ochii celui care privește„, am început să caut lucrurile unice, frumoase, ciudate și interesante care fac orașul să fie diferit de tot ce înțelesesem din el până atunci.

Așa că în vara anului trecut mi-am dat seama că Sala Sporturilor nu e chiar așa plictisitoare cum îmi aduceam aminte, că acolo găsești oameni care fac sport și aleargă chiar și în zilele ploioase. Am redescoperit că Ploieștiul nu înseamnă doar centru, ci și alte sate faine de pe lângă oraș, pe unde te poți plimba cu bicicleta ore în șir fără să te alerge câinii. Mi-am dat seama că apusul de soare văzut de pe dealul Seciu, savurând o bere brună și niște discuții interesante, nu își pierde niciodată farmecul și multe altele lucruri pe care, spre rușinea mea abia acum le-am aflat.

Pentru că sunt destul de multe lucruri (29 la număr) care merită să fie date mai departe, am împărțit totul în două articole. Mi-am dat seama că Ploieștiul are atât părți bune, cât și părți nebune pe care nu le pot „înghesui” în același loc. Așa că, partea bună a Ploieștiului o găsești aici, iar pe cea Nebună aici:

Partea NEBUNĂ a Ploieștiului-

13 motive pentru care Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant dar interesant

Spor la citit! Și dacă ești ploieștean sper să-ți fie de folos atunci când alții îți vor spune: „Ploieștiul este un oraș de rahat?”

1. Orașul Ploiești era magic  în trecut

O să încep cu trecutul sau mai bine zis cu o mică parte din el. După cum spunea cineva, „Trecutul este curiozitatea şi nostalgia viitorului”. O parte din frumusețea orașului  acolo șade, iar singura dovadă a acestui lucru sunt fotografiile rămase care, pe mine, sincer mă fac să mă gândesc la Brașov și Sibiu.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

2. Ploieștiul era numit orașul lui „Ce bei?” și a celor 200 de cârciumi

Un articol al celor de la Historia spune că dincolo de aura republicană, miturile urbane de la Ploieşti consemnau pentru perioada interbelică supranumele de „oraşul celor 200 de cârciumi” unde  întrebarea la ordinea zilei era: ce bei?

• La 1862, oraşul avea 119 cârciumi, adică una la fiecare 247 de locuitori, după cum scrie Ioan Groşescu în „Mahalalele Ploieştiului“.
• Tot pe atunci, a fi cârciumar la Ploieşti devine sinonim cu succesul. Astfel, în lucrarea „Ploescii în 1881“, Sabin Nicoriţă se arată şi el contrariat de numărul mare al bodegilor şi afirmă că „la Ploieşti, cine nu ştie să facă ceva se face cârciumar“ (oare asta e valabilă și în ziua de azi?).
• Ploieștiul a avut un primar (Radu Stanian)  vestit pentru chefurile sale cu lăutari sau pentru isprăvi precum blocarea căii ferate şi oprirea trenului pentru a se urca, până la Ploieşti, având alături un taraf care, de fiecare dată, îi cânta: „din Ploieşti pân la Gheboaia/m-a bătut vântul şi ploaia”.

 

• Petrecerea, cheful, reprezintă un ritual social „pentru că la Ploieşti se petrece pentru orice, din orice. Chiar şi din nimic şi pentru nimic, dacă nu mai ales pentru nimic, dar cu lăutari neapărat. Factor de coagulare şi de coeziune, factor de solidaritate, cheful ploieştean este public, de masă şi democratic”. Se mai impune şi precizarea, făcută de Păstorel Teodoreanu, că „întotdeauna cheflii locali îşi încheiau petrecerea în restaurantul gării c-o ciorbă apelpisită şi un cognac fin”  (este vorba despre Gara de Sud).

3. Oare asta să fie explicația faptului că  în Ploiești până și muzeul are bar la subsol?

Pe strada Democrației, la nr. 2 vei găsi  un “Giuvaer al vechii noastre arte”, așa cum a numit-o profesorul Nicolae Simache. Casa are aproximativ 231 de ani (a fost construită în 1785) și vreo trei denumiri. Fie că îi spui  Casa de târgoveț , Casa Hagi Prodan, Muzeul Prahovei – primul muzeu al orașului sau „Mergem să bem o bere la Conac?” este vorba de unul și același lucru.

La etaj găsești adevărate obiecte de artă (podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat) și frumoasele decoraţiuni interioare. Jos găsești muzică bună, bere acceptabilă, oameni simpatici, plus că vara poți sta pe terasă. Tu alegi în ce ordine le preferi, mai întâi cultura și după băutura sau invers?

sursa foto: Jurnal de Hoinar

4.  Ploieștiul a avut și el Lipscaniul lui! A avut….

Strada Lipscani s-a conturat probabil în ultima parte a secolului XVIII, dar importanța sa a crescut abia de pe la 1830-1840, când viața economică a Ploieștilor intră pe o pantă ascendentă. Așa că în urmă cu aproape 2 secole, pe acea stradă se găseau magazinele lipscanilor de lux cu stofe și mătăsuri scumpe, bogasieri, marchidani (un soi de mercerie), tivizichieri, abagii și, evident, cârciumari. Întotdeauna aici se găsea orice, de la fierărie, la costume, de la băuturi bahice, la lumânări și de la credite, la cărți ( Republica Ploiesti). În prezent nu mai găsești nimic spectaculos. 😦

Susă Foto: Republica Ploiesti

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

5. Câte orașe din România au putut avea expresii celebre?  Ploieștiul este răspunzător pentru vorba „O întorci ca la Ploiești”.

Tot într-un articol al celor de la Historia am găsit și explicația care mi se pare destul de banală pentru o expresie haioasă. Pe scurt, când s-a înființat calea ferată București – Predeal, nu exista decât gara Ploiești Sud (nu exista nici macazul de la Ploiești Triaj și nici gara Ploiești Vest). Așa că trenurile pentru Predeal mergeau în Ploiești Sud, unde se scotea locomotiva și se punea în capătul celălalt al trenului. Trenul crea impresia că se întoarce de unde a plecat, adică de la București.

6. Ploieștiul este așezat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord

Paralela 45°N trece prin comunele suburbane Păulești, Blejoi și Bucov. Păcat că acest lucru e semnalat printr-un monument ( sau ce a mai rămas din el) vechi și amărât pe care abia îl remarci.

7. Se spune că nu ai ce face în Ploiești. Chiar așa să fie?

Dacă ești pentru prima dată în Ploiești, poți petrece o zi întreagă prin muzee. Probabil pare o activitate plictisitoare, dar merită încercată.

Poți începe cu Muzeul Ceasului, continui cu Muzeul de Artă Populară, Muzeul „I.L. Caragiale”, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Muzeul Petrolului, Casa Memorială „Nichita Stănescu”, dai o tură și până la Grădina Zoologică Bucov și termini cu cel mai vizitat muzeu din Ploiești „Casa Hagi Prodan”, de care povesteam mai sus. Este muzeul perfect pentru relaxare după o zi întreagă de culturalizare, dacă e muzica faină aici, o să ajungi acasă la 6 dimineața. Auzi, cică nu ai ce face în Ploiești!

sursa foto: Jurnal de Hoinar

8. Că tot este vorba de muzee: Muzeul Petrolului este singurul muzeu de acest fel în țară și printre puținele din Europa.

9. La fel și Muzeul Ceasului

Este unicul muzeu de acest fel din  România și  merită vizitat, mai ales că a fost renovat anul trecut.  Aici găsești ceasuri care au aparținut: domnitorului Alexandru Ioan Cuza, regilor Carol I şi Mihai I, ţarului Alexandru al II-lea, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri + Constantin Brâncoveanu, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan Al. Bassarabescu, Alexandru Moruzzi, Păstorel Teodoreanu.

10. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului

Pe strada Buna Vestire nr.174. instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual, mai multe detalii găsiți aici: Historia.ro

11. Singurul hipodrom de trap din țară, ghici ce.…este la Ploiești. Momentan este în renovare și abia aștept să văd cum va arăta la finalul lucrării. Sper să nu îl modernizeze la fel cum au „modernizat” tramvaiele din Ploiești.

sursă foto: Adrian Radian 

12. (Cred că) este singurul oraș din țară care a avut șapte gări: Gara de Vest, Gara de Sud, Gara de Nord, Ploiești Est, Ploiești Triaj, Ploiești Crâng, Halta Ploiești Est și întrebările la răspunsurile “care, unde, cum arată?” le găsești în acest articol : Câte gări au Ploieștii

13.  La câțiva km de Ploiești zac la propriu două monumente istorice minunate din punct de vedere arhitectural, care probabil așteaptă să fie băgate în seamă cândva, de cineva: Micul Trianon și un conac superb la vremea lui, inspirat din arhitectura Peleşului ți care se află în comuna Mănești. Conacul Callimachi-Văcărescu adăpostea şi una din cele mai valoroase biblioteci private. Totul însă este la trecut.

sursă foto: wikipedia

Mai multe fotografii ale conacului puteți găsi aici : Monumente Uitate

14. Toamna este un antonim ideal de petrecut în Ploiești dacă îți place vinul (ajungem iar la „ce bei”) și dacă știi cum să ajungi la numeroasele crame faine din apropierea orașului: Muzeul Conacul Bellu, Muzeul Crama 1777, Domeniile Tohani, Crama Budureasca, Crama Rotenberg, Crama S.E.R.V.E. Ceptura, Domeniile Dealul Mare Urlaţi, Conacul Urlăţeanu, Crama Basilescu și mai multe detalii găsești în această broșura: DEALU MARE din ROMANIA Patria vinurilor roşii.

15. De multe ori am auzit că ploieștenii sunt nașpa, egoiști și răutăcioși, daaarrr…..poate nume precum:

• Nichita Stănescu,
• I. L. Caragiale (a făcut primele studii + primele trei clase de gimnaziu în Ploiești),
• Constantin Stere,
• Ion Stratan – poet,
• Geo Bogza –  născut în Blejoi,
• Toma T. Socolescu – arhitect român reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial,
• Corina Ungureanu – gimnasta de talie mondială
• Alina Dumitru – campioană olimpică la judo,
• Tamara Costache – prima campioană a nataţiei româneşti,
• Leonard Doroftei,
• Octavian Bellu,
• Una dintre primele și puținele femei românce, pilot pe Boeing737, campioană națională și balcanică la acrobație aeriană, BUNEA MARIANA.
• Carmen Tănase – actriță de teatru, film și televiziune,
• Nicoleta Matei (Nico) – una dintre cele mai bune voci ale României,

o să echilibreze puțin raportul între ploieșteni buni și ploieșteni nebuni.

16. În Ploiești ai toate șansele să stai de vorbă cu un campion mondial – Leonard Doroftei

În barul Doroftei Pub , „Moșu” te întâmpină  ca la el acasă și te face să te simți ca la tine acasă. Mi s-a întâmplat să îl întâlnesc de trei ori și de fiecare dată ne-a zis o glumă sau un banc. Simpla întâlnire cu el îți dă o senzație de familiaritate. În mintea ta îl percepi ca fiind o personalitate arogantă de la care cel mult te aștepți să răspundă sec și plictisit la salutul tău. Total greșit. O să fii surprins când o să te trezești cu Moșu la masa ta și cu un zâmbet larg și primitor o să te întrebe dacă totul este în regulă. Atitudinea lui pozitivă, simplitatea lui și modul în care relaționează cu oamenii sunt chiar surprinzătoare.  Nu doar mie mi s-a întâmplat asta se pare, o altă poveste o găsești aici: Cum e viața

Dacă tot spui că ploieștenii sunt nașpa, uită-te la filmulețul acesta, poate poate…

 

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, nu, nu îți cer să-i dai like și share, îți spun doar că găsești continuarea aici:

Partea NEBUNĂ a Ploieștiului-

13 motive pentru care Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant dar interesant