Până la vârsta de 5 ani am crescut într-un orășel de munte care vara mirosea a tei și primăvara a flori de cireș. În majoritatea vacanțelor acolo mă găseai. Fugeam de Ploiești cât puteam de mult pentru simplul fapt că mi se părea un oraș gri, trist, monoton, mizerabil și extrem de poluat. Nu iubeam deloc Ploieștiul și abia așteptam să fug din el. Asta până anul trecut când, după câțiva ani petrecuți în Brașov și București și după câteva luni petrecute aproape de mare, m-am hotărât să rămân în Ploiești și să-i dau o șansă acestui oraș. Am făcut un pact cu mine însămi, spunându-mi: „Hai să vedem cât de frumos poate fi Ploieștiul”.
sursă foto: Adrian Radian
Pe principiul „frumusețea stă în ochii celui care privește„, am început să caut lucrurile unice, frumoase, ciudate și interesante care fac orașul să fie diferit de tot ce înțelesesem din el până atunci.
Așa că în vara anului trecut mi-am dat seama că Sala Sporturilor nu e chiar așa plictisitoare cum îmi aduceam aminte, că acolo găsești oameni care fac sport și aleargă chiar și în zilele ploioase. Am redescoperit că Ploieștiul nu înseamnă doar centru, ci și alte sate faine de pe lângă oraș, pe unde te poți plimba cu bicicleta ore în șir fără să te alerge câinii. Mi-am dat seama că apusul de soare văzut de pe dealul Seciu, savurând o bere brună și niște discuții interesante, nu își pierde niciodată farmecul și multe altele lucruri pe care, spre rușinea mea abia acum le-am aflat.
Pentru că sunt destul de multe lucruri (29 la număr) care merită să fie date mai departe, am împărțit totul în două articole. Mi-am dat seama că Ploieștiul are atât părți bune, cât și părți nebune pe care nu le pot „înghesui” în același loc. Așa că, partea bună a Ploieștiului o găsești aici, iar pe cea Nebună aici:
Partea NEBUNĂ a Ploieștiului-
13 motive pentru care Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant dar interesant
Spor la citit! Și dacă ești ploieștean sper să-ți fie de folos atunci când alții îți vor spune: „Ploieștiul este un oraș de rahat?”
1. Orașul Ploiești era magic în trecut
O să încep cu trecutul sau mai bine zis cu o mică parte din el. După cum spunea cineva, „Trecutul este curiozitatea şi nostalgia viitorului”. O parte din frumusețea orașului acolo șade, iar singura dovadă a acestui lucru sunt fotografiile rămase care, pe mine, sincer mă fac să mă gândesc la Brașov și Sibiu.
2. Ploieștiul era numit orașul lui „Ce bei?” și a celor 200 de cârciumi
Un articol al celor de la Historia spune că dincolo de aura republicană, miturile urbane de la Ploieşti consemnau pentru perioada interbelică supranumele de „oraşul celor 200 de cârciumi” unde întrebarea la ordinea zilei era: ce bei?
- La 1862, oraşul avea 119 cârciumi, adică una la fiecare 247 de locuitori, după cum scrie Ioan Groşescu în „Mahalalele Ploieştiului“.
- Tot pe atunci, a fi cârciumar la Ploieşti devine sinonim cu succesul. Astfel, în lucrarea „Ploescii în 1881“, Sabin Nicoriţă se arată şi el contrariat de numărul mare al bodegilor şi afirmă că „la Ploieşti, cine nu ştie să facă ceva se face cârciumar“ (oare asta e valabilă și în ziua de azi?).
- Ploieștiul a avut un primar (Radu Stanian) vestit pentru chefurile sale cu lăutari sau pentru isprăvi precum blocarea căii ferate şi oprirea trenului pentru a se urca, până la Ploieşti, având alături un taraf care, de fiecare dată, îi cânta: „din Ploieşti pân la Gheboaia/m-a bătut vântul şi ploaia”.
- Petrecerea, cheful, reprezintă un ritual social „pentru că la Ploieşti se petrece pentru orice, din orice. Chiar şi din nimic şi pentru nimic, dacă nu mai ales pentru nimic, dar cu lăutari neapărat. Factor de coagulare şi de coeziune, factor de solidaritate, cheful ploieştean este public, de masă şi democratic”. Se mai impune şi precizarea, făcută de Păstorel Teodoreanu, că „întotdeauna cheflii locali îşi încheiau petrecerea în restaurantul gării c-o ciorbă apelpisită şi un cognac fin” (este vorba despre Gara de Sud).
3. Oare asta să fie explicația faptului că în Ploiești până și muzeul are bar la subsol?
Pe strada Democrației, la nr. 2 vei găsi un “Giuvaer al vechii noastre arte”, așa cum a numit-o profesorul Nicolae Simache. Casa are aproximativ 231 de ani (a fost construită în 1785) și vreo trei denumiri. Fie că îi spui Casa de târgoveț , Casa Hagi Prodan, Muzeul Prahovei – primul muzeu al orașului sau „Mergem să bem o bere la Conac?” este vorba de unul și același lucru.
La etaj găsești adevărate obiecte de artă (podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat) și frumoasele decoraţiuni interioare. Jos găsești muzică bună, bere acceptabilă, oameni simpatici, plus că vara poți sta pe terasă. Tu alegi în ce ordine le preferi, mai întâi cultura și după băutura sau invers?
sursa foto: Jurnal de Hoinar
4. Ploieștiul a avut și el Lipscaniul lui! A avut….
Strada Lipscani s-a conturat probabil în ultima parte a secolului XVIII, dar importanța sa a crescut abia de pe la 1830-1840, când viața economică a Ploieștilor intră pe o pantă ascendentă. Așa că în urmă cu aproape 2 secole, pe acea stradă se găseau magazinele lipscanilor de lux cu stofe și mătăsuri scumpe, bogasieri, marchidani (un soi de mercerie), tivizichieri, abagii și, evident, cârciumari. Întotdeauna aici se găsea orice, de la fierărie, la costume, de la băuturi bahice, la lumânări și de la credite, la cărți ( Republica Ploiesti). În prezent nu mai găsești nimic spectaculos. 😦
Susă Foto: Republica Ploiesti
5. Câte orașe din România au putut avea expresii celebre? Ploieștiul este răspunzător pentru vorba „O întorci ca la Ploiești”.
Tot într-un articol al celor de la Historia am găsit și explicația care mi se pare destul de banală pentru o expresie haioasă. Pe scurt, când s-a înființat calea ferată București – Predeal, nu exista decât gara Ploiești Sud (nu exista nici macazul de la Ploiești Triaj și nici gara Ploiești Vest). Așa că trenurile pentru Predeal mergeau în Ploiești Sud, unde se scotea locomotiva și se punea în capătul celălalt al trenului. Trenul crea impresia că se întoarce de unde a plecat, adică de la București.
6. Ploieștiul este așezat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord
Paralela 45°N trece prin comunele suburbane Păulești, Blejoi și Bucov. Păcat că acest lucru e semnalat printr-un monument ( sau ce a mai rămas din el) vechi și amărât pe care abia îl remarci.
7. Se spune că nu ai ce face în Ploiești. Chiar așa să fie?
Dacă ești pentru prima dată în Ploiești, poți petrece o zi întreagă prin muzee. Probabil pare o activitate plictisitoare, dar merită încercată.
Poți începe cu Muzeul Ceasului, continui cu Muzeul de Artă Populară, Muzeul „I.L. Caragiale”, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Muzeul Petrolului, Casa Memorială „Nichita Stănescu”, dai o tură și până la Grădina Zoologică Bucov și termini cu cel mai vizitat muzeu din Ploiești „Casa Hagi Prodan”, de care povesteam mai sus. Este muzeul perfect pentru relaxare după o zi întreagă de culturalizare, dacă e muzica faină aici, o să ajungi acasă la 6 dimineața. Auzi, cică nu ai ce face în Ploiești!
sursa foto: Jurnal de Hoinar
8. Că tot este vorba de muzee: Muzeul Petrolului este singurul muzeu de acest fel în țară și printre puținele din Europa.
9. La fel și Muzeul Ceasului
Este unicul muzeu de acest fel din România și merită vizitat, mai ales că a fost renovat anul trecut. Aici găsești ceasuri care au aparținut: domnitorului Alexandru Ioan Cuza, regilor Carol I şi Mihai I, ţarului Alexandru al II-lea, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri + Constantin Brâncoveanu, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan Al. Bassarabescu, Alexandru Moruzzi, Păstorel Teodoreanu.
10. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului
Pe strada Buna Vestire nr.174. instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual, mai multe detalii găsiți aici: Historia.ro
11. Singurul hipodrom de trap din țară, ghici ce.…este la Ploiești. Momentan este în renovare și abia aștept să văd cum va arăta la finalul lucrării. Sper să nu îl modernizeze la fel cum au „modernizat” tramvaiele din Ploiești.
sursă foto: Adrian Radian
12. (Cred că) este singurul oraș din țară care a avut șapte gări: Gara de Vest, Gara de Sud, Gara de Nord, Ploiești Est, Ploiești Triaj, Ploiești Crâng, Halta Ploiești Est și întrebările la răspunsurile “care, unde, cum arată?” le găsești în acest articol : Câte gări au Ploieștii
13. La câțiva km de Ploiești zac la propriu două monumente istorice minunate din punct de vedere arhitectural, care probabil așteaptă să fie băgate în seamă cândva, de cineva: Micul Trianon și un conac superb la vremea lui, inspirat din arhitectura Peleşului ți care se află în comuna Mănești. Conacul Callimachi-Văcărescu adăpostea şi una din cele mai valoroase biblioteci private. Totul însă este la trecut.
sursă foto: wikipedia
Mai multe fotografii ale conacului puteți găsi aici : Monumente Uitate
14. Toamna este un antonim ideal de petrecut în Ploiești dacă îți place vinul (ajungem iar la „ce bei”) și dacă știi cum să ajungi la numeroasele crame faine din apropierea orașului: Muzeul Conacul Bellu, Muzeul Crama 1777, Domeniile Tohani, Crama Budureasca, Crama Rotenberg, Crama S.E.R.V.E. Ceptura, Domeniile Dealul Mare Urlaţi, Conacul Urlăţeanu, Crama Basilescu și mai multe detalii găsești în această broșura: DEALU MARE din ROMANIA Patria vinurilor roşii.
15. De multe ori am auzit că ploieștenii sunt nașpa, egoiști și răutăcioși, daaarrr…..poate nume precum:
- Nichita Stănescu,
- I. L. Caragiale (a făcut primele studii + primele trei clase de gimnaziu în Ploiești),
- Constantin Stere,
- Ion Stratan – poet,
- Geo Bogza – născut în Blejoi,
- Toma T. Socolescu – arhitect român reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial,
- Corina Ungureanu – gimnasta de talie mondială
- Alina Dumitru – campioană olimpică la judo,
- Tamara Costache – prima campioană a nataţiei româneşti,
- Leonard Doroftei,
- Octavian Bellu,
- Una dintre primele și puținele femei românce, pilot pe Boeing737, campioană națională și balcanică la acrobație aeriană, BUNEA MARIANA.
- Carmen Tănase – actriță de teatru, film și televiziune,
- Nicoleta Matei (Nico) – una dintre cele mai bune voci ale României,
o să echilibreze puțin raportul între ploieșteni buni și ploieșteni nebuni.
16. În Ploiești ai toate șansele să stai de vorbă cu un campion mondial – Leonard Doroftei
În barul Doroftei Pub , „Moșu” te întâmpină ca la el acasă și te face să te simți ca la tine acasă. Mi s-a întâmplat să îl întâlnesc de trei ori și de fiecare dată ne-a zis o glumă sau un banc. Simpla întâlnire cu el îți dă o senzație de familiaritate. În mintea ta îl percepi ca fiind o personalitate arogantă de la care cel mult te aștepți să răspundă sec și plictisit la salutul tău. Total greșit. O să fii surprins când o să te trezești cu Moșu la masa ta și cu un zâmbet larg și primitor o să te întrebe dacă totul este în regulă. Atitudinea lui pozitivă, simplitatea lui și modul în care relaționează cu oamenii sunt chiar surprinzătoare. Nu doar mie mi s-a întâmplat asta se pare, o altă poveste o găsești aici: Cum e viața
Dacă tot spui că ploieștenii sunt nașpa, uită-te la filmulețul acesta, poate poate…
P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, nu, nu îți cer să-i dai like și share, îți spun doar că găsești continuarea aici:
Partea NEBUNĂ a Ploieștiului-
13 motive pentru care Ploieștiul este un oraș ciudat, amuzant dar interesant
Eu sunt nascut in Ploiesti si am trait acolo 55 de ani,am simtit din plin razboiul si bombardamentele USA asupra orasului si rafinarilor,am multe de povestit chiar din timpul razboilui fiind un supravietuitor acelor barbare bombardamente.Ma bucur ca apar asemenea ARTICOLE LEGATE DE ISTORIA ORASULUI PLOIESTI.Actul eu traiesc de 26 de ani in Suedia si urmaresc tot timpul ce se intampla in orasul meu natal…am cele 2 volume scrise de fostul meu profesor de istorir Simache legate de istoria orasului si multe altele
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur să primesc așa mesaj și mă bucur că v-a plăcut aticolul. Poate, cine știe, acele povești traite în Ploiești le scoateți cândva la lumină și ni le povestiți într-un articol. Observ că oamenii sunt deschiși să afle și lucrurile bune, nu doar pe cele urâte. Mulțumesc pentru mesaj! Mult succes!
ApreciazăApreciază
FF.Frumos articolul! Puteati face o comparatie cu Vaticanul(stat in stat!!!!!!!!!!!!!!!!!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, pe lângă cele câteva muzee, nu prea ai ce vizita în Ploiești. Orașul poate fi unul frumos din o grămadă de alte puncte de vedere, dar dacă vorbim despre aspect, Ploieștiul este același ”oraș gri, trist, monoton, mizerabil și extrem de poluat”.
ApreciazăApreciază
corect!
ApreciazăApreciază
Eu cred ca oamenii civilizati il fac frumos! Sunt cladiri de patrimoniu deosebite , care bucura privirea , si daca fiecare ar lua o hartie de jos in loc sa o arunce, ar fi minunat!
ApreciazăApreciază
Octavian Belu? Carmen Tanase? Andreea Balan? Astea nu sunt personalități din Ploiesti?
ApreciazăApreciază
De Carmen Tănase nu știam, mulțumesc că mi-ați spus. Cred că mai este și Nico. O să întregesc imediat lista. Mersi 🙂
ApreciazăApreciază
Un articol foarte interesant domnule senator…cu aceasta ocazie…mi-am amintit si eu ca sunt ploiesteanca…..nascuta si crescuta ….in acest oras….FELICITARI …SI …SA NE MAI SCRIETI ARTICOLE DE ACEST GEN….!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru mesaj, dar domnul senator cred că doar a distribuit acest articol. De scris l-a scris o fată care a crescut și locuiește în Ploiești. Oricum e puțin important cine l-a scris, tot ce contează este că a fost de folos pentru sufletul oamenilor.
ApreciazăApreciază
Una dintre primele și puținele femei românce, pilot pe Boeing737, campioană națională și balcanică la acrobație aeriană, BUNEA MARIANA.
ApreciazăApreciază
Mai este și TAMARA COSTACHE,campioană mondiala
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersi
ApreciazăApreciază
Articol foarte frumos! Cred că trebuia menționat în lista personalităților și pe cel care și-a lăsat amprenta asupa orașului prin câteva clădiri emblematice: arhitect Toma Socolescu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc de apreciere și comentariu! Uite așa se mărește lista personalităților 😀
ApreciazăApreciază
Nu am vazut ? Este si Titi Tudor printre cei enumerati? Fara el,Leonard Doroftei,s-ar fi pierdut ! Am avut privilegiul sa discut cu Titi,atunci cand l-a descoperit,vorbea despre el si-i luceau ochii ! Si Tabarcea ?
ApreciazăApreciază
Radu Tudoran (Toate pânzele sus), născut la Blejoi ca Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza. Justin Capră, marele nostru inventator, născut (cred) la Filipeștii de Pădure
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La capitolul personalitati: nu trebuie uitat compozitorul Paul Constantinescu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb Articolul ! Felicitari 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitari!!!
ApreciazăApreciază
Super articol impresionant , eu m-am nascut in Ploiesti si m-am intors cu mult dor dupa 39 de ani .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos, bine ați revenit! Mai rar „mult dor de Ploiești” și mă bucur. Sper să nu vă dezamăgescă prea mult realitatea cotidiană din Ploiești.
ApreciazăApreciază
Mi-ai făcut ziua minunată. Mulțumesc pentru acest articol. :] :*
ApreciazăApreciază
Mă bucur și mulțumesc și eu :-* >:D<
ApreciazăApreciază
desi locuiesc in Ploiesti nu pot fi de acord cu autoarea articolului. Niciunul din alea 16 lucruri nu ma ajuta in viata de zi cu zi in Ploiesti. Dupa ce vizitezi toate muzeele(chiar ea spune ca o poti face intr-o zi) nu ramane nimic de facut. Incarcatura istorica a orasului nu ma ajuta cu nimic in momentul in care fac 5 km in 20 min din cauza situatiei drumurilor. Ploiestiul ramane in continuare un oras mort cu locuri de munca putine,un segment de entertaining aproape inexistent si cu cele mai proaste drumur
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai perfectă dreptate. În Ploiești nu ai ce face dacă stai mai mult de 2-3 zile. La capitolul evenimente Ploieștiul e varză și cred că motivul principal e că sunt prea puțini oameni cu inițiativă, nu prea ai cu cine face evenimentele (sau așa văd eu lucrurile). Majoritatea preferă să plece și pe cei care au rămas, personal, îi văd într-o plictiseală, tristețe și monotonie totală. Cei care au vrut un oraș mai activ au migrat spre alte părți (Cluj, Timișoara, alte țări), mai ales că Bucureștiul e la 60 km. Cred că, tot noi tre să avem inițiativa în a face ceva. Nu știu dacă în Ploiești există vreun ONG sau vreo organizație studențească care să îi implice pe tineri sau să încurajeze deferite activități, evenimente, concerte, spectacole. E un subiect dificil acesta oricum mulțumesc mult de mesaj!
ApreciazăApreciază
De când umblam, mic fiind, cu mama prin magazinele de pe Lipscani, Magazinul Mare, Halele Centrale,Palatul Culturi, cofetăria Crinul Alb,…mi-aduc aminte cu drag și sunt mândru că m-am născut, am învățat, am lucrat și trăiesc în acest (pot spune) UNIC oraș, ce ar fi fost și mai și dacă, diriguitorii din fruntea obștii puneau și suflet.
ApreciazăApreciază
Acest articol incearca sa amageasca populatia,adevarul e ca Ploiestiul este unul dintre cele mai triste orase din toate punctele de vedere. Sfatul meu pt cei care au posibilitati este sa isi deschida orizonturile catre alte orase cu alte perspective de viitor. Articolul este foarte subiectiv si in mare parte se bazeaza pe TRECUT (de ce sa ne gandim la” ce a fost”? in loc de „ce va fi”) si pe nr mare de muzee(intr-adevar ,muzeele sunt singurele obiective turistice pe care le poti vizita). De ce nu a prezentat realitatea exacta a orasului? Cu spitale infecte unde mai bine te tratezi acasa,cu maidanezi la tot pasul,cu ambalaje aruncate peste tot,cu 2-3cluburi in care toti copii se amagesc sambata la cateva sticle de vodka,in care 60%au aceeasi gandire si acelasi vocabular,poluare,mentalitate de „smecheri”si lista poate continua. Am vazut ca scrie la inceput faptul ca dupa cativa ani petrecuti in Bucuresti si Brasov s-a intors sa prezinte „frumosul”Ploiesti. Sa fim seriosi..nu se va compara niciodata Brasovul cu Ploiestiul.
ApreciazăApreciază
Multumesc de mesaj! Pentru subiectele pe care le doriti dumneavoastră există ziarele locale, care vorbesc despre infectiile si mizeria din Spitalul Judetean si toate neregulile din oras. M-am intors in Ploiesti din necesitate, nu din placere. Si decat sa imi fac viata un carval …am preferat sa incerc sa vad lucrurile bune din acest oras. Am vorbit in alt articol si despre lucrurile groaznice din Ploiesti. Si, da, pe toti ii sfatuiesc sa se mute de aici, daca pot.
ApreciazăApreciază
Comentarii pro si contra, dar „frumusețea stă în ochii celui care privește”, intradevar, si iubrea si dorul in inima celui plecat pe alte meleaguri vreme indelungata! Cu toata poluarea si starea lui gri, Ploiestiul este orasul meu natal si oriunde merg fac comparatii cu el, si nimic nu imi place mai mult ca el, iar oameni mai prietenosi ca ploiestenii nu am gasit, mai rai da! Poate sunt eu o fire mai melancolica, dar faptul ca este un oras mic pe care sa-l traversezi intr-o ora mi-a placut dintotdeauna! Foarte frumos articolul, imi place cand mai gasesc articole si cu vorbe bune despre Ploiesti, si sunt de parere ca acele comentarii negative sa fie trecute la „partea nebuna a Ploiestiului” , pe care orice ploiestean o stie, indiferent cat de rar vine in al lui oras natal!
La cat mai multe articole pozitive in viitor!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant cum 90% din „partea buna a Ploiestiului” are loc in trecut. Ar trebui sa faci un articol despre partea buna a ploiestiului, astazi! Altfel, e destul de inutil; asa cum nimanui din lume nu ii pasa ca bucurestiul era numit micul paris, nu multa lume ar veni la ploiesti ca sa zica „hm… ce oras minunat era asta o data…”
ApreciazăApreciază
o tentativa de articol care spune ce ai putea face din cand in cand in Ploiesti, ar fi aceasta: https://crestesicalatoreste.wordpress.com/2016/02/18/17-lucruri-pe-care-le-as-face-anul-acesta-in-ploiesti/
ApreciazăApreciază
Ioan Grigorescu,scriitor,am vazut lumea intreaga datorita minunatelor documentare facute de d.lui,ambasadorul nostru in Polonia ptr o perioada de timp.
ApreciazăApreciază
Doua comentarii gresite ! Ploiestiul este mult mai putin poluat decit inainte de 1989( fie si pentru faptul ca a disparut o Rafinarie si Multe Intreprinderi din interiorul orasului.
Nu sta deloc rau in privinta locurilor de munca daca ne gindim la cele 3 Parcuri industriale din jurul lui in care isi au loc si cele 5 cele mai mari firme din industria petrolului dinSUA.
ApreciazăApreciază
Cu locurile de munca, discutabil. Daca ar sta asa bine, probabil , nu ar mai fi trenurile Ploiesti-Bucuresti atat de pline de navetisti.
ApreciazăApreciază
Toma Caragiu e drept nu e atat de ‘marfa’ ca Andreea Balan, dar poate ca ar merita sa fie amintit. Mai ales ca din exista si un teatru care ii poarta numele…
ApreciazăApreciază
Descopar cu mare placere acest articol.Ploiestiul il gasesc si eu dupa aproape 10 ani de colindat prin tara, un oras trist dar cu o incarcatura istorica ce poate fi scoasa la lumina si ambalata in ceva comercial, atractiv. Un exemplu…”Fortareata Ploiesti” un titlu pe care ploiesteni mai ales cei tineri nu il cunosc, cei de la Muzeul de Istorie il cunosc dar degeaba, nu este promovat in nici un fel.Ma ofer voluntar ptr orice fel de activitate destinata promovari acestui oras.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suna foarte bine finalul acestui mesaj. Cred ca in Ploiesti singura „promovare” existenta este cea facuta de ziaristi si televiziune. Se pot face lucruri frumoase, dar cred ca e nevoie de foarte mult timp.
Personal, singura promovare pe care imi permit sa o fac este sa scriu articole aici despre tot ceea ce vizitez, vad, simt, traiesc in Ploiesti. Daca aveti informatii valoroase, care credeti ca merita transmise mai departe trimiteti-mi un mail pe andreeamanea09@gmail.com si poate incet, incet se concretizeaza ceva valoros.
Multumesc pentru mesaj.
P.S.
Felicitari pentru ca in ciuda lucrurilor prezente, ati ramas optimist si vedeti partea buna a lucrurilor.
ApreciazăApreciază
in Ploiesti nu ai ce sa faci….in afara de vizitatul muzeelor, si de mers tocmai pe colina de la Seciu sa vezi un apus ( care e cu 15 km in afara orasul) nu ai ce sa faci. Pub urile se inchid devreme, toata lumea e la mall, non-stop si asta e tot.
o avea el istorie, dar oamenii habar nu au de ea….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt plecata din tara de 11 ani. Am locuit 34 de ani in acest oras. Cand am vazut fotografia cu rafinaria mi-am amintit (olfactiv) de aerul poluat.
Cand ma intorc la Ploiesti (in vizita), imi dau seama de cata poluare au parte bietii locuitori din Ploiesti.
Cand aveam cateva luni ma imblonaveam f frecvent din cauza poluarii si situatia sanatatii mele era destul de critica. Parintii mei au decis sa ma trimita la bunica la tara. Dupa cateva luni la tara sanatatea mea s-a restabilit. Calitatea vietii e foarte scazuta in acest oras. Noroc cu statiunile montane…
ApreciazăApreciază
Exact! Abia atunci cand pleci pentru cateva zile din Ploiesti iti dai seama cat de poluat e aerul. Cred ca oamenii de aici ar trebui sa primeasca sporuri speciale pentru chestia asta. Habar n-am daca este legal sau moral sa construiesti atat de multe rafinarii in jurul unui oras…dar, cui să tne plangem? Cea mai buna solutie (atunci cand iti permiti) este sa pleci intr-un loc mai bun, mai sanatos si mai potrivit tie. Multumesc mult de mesaj >:D<
ApreciazăApreciază
Madalina Manole tot ploiesteanca a fost .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
imi pare rau ca a fost uitat Ioan Grigorescu realizatorul reportajelor -spectacolul lumii (nascut, crescut si inmormantat) la Ploiesti.
ApreciazăApreciază
ioan grigorescu
ApreciazăApreciază
Diaconu campion mondial box,Mădălina Manole a fost ceva si asta , Mihai Coada (actor) cel mai de succes in serialul „La bloc”,Cabron daca a intrat si André sigur are loc si asta ,Toma Caragiu ( cel mai mândru neploiestean de Ploiesti) ! Felicitări ptr articol , am căpătat o energie pozitivă dupa rândurile scrise de tine , succes in continuare
ApreciazăApreciază
Dintre multe alte articole despre Ploiesti ,pe acesta il regasesc a fi cel mai complet .A atins cu inima toate coordonatele, de la arhitectura… la gustoasa bere savurata pe-nserat la Casa Seciu (pe care am servit-o si eu :))) ). Singura bulina neagra a orasului o consider a fi poluarea, care se simte in aerul noptii . Cand ajung in Valeni imi dau seama de diferenta. In rest e minunat .Felicitari pentru articol !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! Da…poluarea este un subiect dureros în Ploiești, nu știu dacă se va rezolva curând.
ApreciazăApreciază
Un articol de exceptie. Trist este faptul ca se vorbeste la trecut despre o mare parte din cele 16 lucruri interesante care fac Ploiestiul unic. Pacat ca acea frumusete a orasului este umbrita de mizerie, blocuri gri si kitsch-uri ordinare aparute printre cladiri de patrimoniu lasate in paragina. Oamenii in general sunt prietenosi, insa exista si acea categorie scapata de sub control care se pare ca e ignorata de autoritati deoarece reprezinta majoritatea cand vine vorba de voturi. Si da, Ploiestiul a oferit tarii oameni de seama care merita tot respectul nostru. Felicitari pentru munca depusa la acest material!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă tot vorbiți de oameni deosebiți eu îl amintesc pe ploiestenulnostru Gabriel Dragan vocea deosebita a formației Mondial intre 1997-1971 trecut în neființă în martie 1995.Este înhumat la cimitirul Viitoare dar din păcate nu exista nici un indicator către mormântul acestuia deși suntem mulți care ar dorii când și când sa îi aprindem o lumanare.Melodiile cantate de el pe versurile lui Eminescu Minulescu,Ogar, Toparceanu rămân în memoria generațiilor trecute și viitoare.Pentru mine însă cea mai deosebita melodie interpretată de primul vocali al Mondialul este „Pe harta Europei”
ApreciazăApreciază
Da…, si pro si contra…Cand venea vara.., intotdeauna ma vaicaream: de ce nu am si eu o bunica la taraaaaa…! Acum cand sant departe…,mi-e tare dor…L-ati uitat pe Nichita Stanescu,Gigi Coman scuptorul,….,si Palatul Culturii, Uz. 1Mai, Liceul Petru si Pavel,Casa Radu Stanian,Halele Centrale,Statuia Vanatorilor, Bulevardul cu castani,etc.,etc….Poluarea se trage de la numarul mare de auto…, rafinariile si Dero s-au inchis…Nimeni nu mentioneaza cele 2 icoane facatoare de minuni: Maica D-lui Siriaca si M.D-lui cu 3 maini[daruita de tarul Alex.II]…Sa ne rugam pentru reinvierea orasului….., Luciano.
ApreciazăApreciază