Trupa IRIS și zeci de generații de fani

Primul meu concert cu Iris a fost în 2oo2, la Sala Sporturilor, Ploiești. Tocmai lansau albumul Mătase Albă când, îmbrăcată în ia mea cea de creste_si_calatoreste_iris2concerte, cu mama de mână (nu ea cu mine de mână), mergeam tare mândră că, în loc să fiu la orele de matematică, eram la mult așteptatul concert IRIS. Aveam 12 ani și deja îi iubeam pe cei de la Iris, de fapt asta am aflat chiar după concert, când le-am spus tuturor prietenilor că aia a fost cea mai fericită zi din viața mea (vă dați seama ce copilărie tristă am avut? :)) )

Ce a putut fi atât de fascinant? Fără fel de fel de proiecții 3D, jocuri de lumină și alte efecte speciale ce se practică acum, concertul mi-a rămas  întipărit în minte: atmosfera, sala, mă uimea numărul mare de tricouri cu IRIS și mă ofticam că nu am și eu unul,  banner-ele ce fluturau prin toată sala, am rămas uimită cât de fain pot suna versurile de la Baby, Ultima toamnă, Nu mă uita din gura fanilor.  Atunci m-am îndrăgostit nu doar de trupa ci și de fani. Nu cred că adevărul de atunci a fost prea mult „deteriorat” de entuziasmul meu, drept urmare nu m-am plictisit de ei nici după 13 ani, 20 și ceva de concerte, 4 albume lansate, 3 aniversări (25, 30 și 35 de ani) și multe repeat-uri date la Somn Bizar,  Casino, albumul Mătase Albă (pe care îl aveam pe casetă), albumul Cei ce vor fi, Vino pentru totdeauna șamd.

  • Primul autograf

În 2004, nu știu cum cei de la IRIS au aterizat la un concert organizat la Hipodrom, Ploiești (primul și singurul pe care l-am văzut ținându-se acolo). Normal, unde era IRIS, hop și noi, gașca veselă de copii abia inițiați în tainele rock-ului. Chiar în partea laterală a scenei erau câteva mașini parcate, printre care un Mercedes alb. Cine stătea la o țigară cu portiera deschisă? Cristi Minculescu. Ne-am dus buluc să îi cerem autograf pe niște foi rupte cel mai probabil din oracolul de clasa a VII-a. Am dat mâna cu el, puțin amuzat de noi a acceptat sa facem o poză. Entuziasmul nostru de copii fericiți se observă mai jos :))

Creste_si_calatoreste_iris12092405_963986366971184_1988457629_ncreste_si_calatoreste3

  • Primele flori de Iris

SAMSUNG DIGIMAXA403

În adolescență, decoram pereții camerei cu versuri din Vis pierdut, foștii iubiți, prieteni aveau versuri dedicate: „te voi așteptaaa, voi veni pe strada taaaa”, „deee veeei pleecaaa”, „să nu crezi ce-ți spun acum”, „m-ai rugat din nou acum”  și tot așa melodiile lor aveau pentru mine personaje reale, un miros specific, locuri și anotimpuri. După ceva timp, am înțeles că nu eram nebună, creșteam doar odată cu formația. Și apropo de crescut împreună, în 2006 (dacă nu mă înșel), de 8 Martie văd urcând pe scenă, pe celebra melodie cântată la finalul concertului, un puștiulică de vreo 4 ani, cu un tricou lung până la glezne, ducându-le membrilor formației flori de IRIS. Pe același copilaș l-am regăsit și în 2015, la concertul Din nou împreună. Tricoul îi venea, acum, deasupra genunchilor.

  • După împăcare – Concertul Din nou împreună

creste_si_calatoreste2Despre despărțirea lor nu vreau să comentez, pentru mine e ca și uitată, iar sentimentul că se vor împăca l-am avut din 2012. E adevărat că din cei 13 ani de mers la concerte, 3 i-am sărit, din respect pentru ceea ce a fost trupa IRIS. M-am bucurat că s-au împăcat, chiar dacă nu se știe pentru cât timp. Am fost prezentă la concertul din 4 octombrie 2015, Ploiești, în nostalgia vremurilor bune. Din punctul meu de vedere, a fost un concert minunat, vocea lui Minculescu nu a mai fost de foarte mult timp așa în formă, membrii trupei au fost entuziaști și veseli, dar, totuși, ceva am simțit că îmi lipsea: fanii „veterani” pe care îi știam omniprezenți (care probabil s-au mutat în alte orașe sau aveau altceva de făcut duminică seara), cei din Blejoi (care aduceau o mare parte din energia sălii), cei care și-au tatuat brațele cu numele formației, și-au numit copiii Iris, toți cei care au fost dezamăgiți de despărțirea lor și totodată de revederea lor și cei care nu au acceptat ca pe afișul de promovare să fie trecut „Cristi Minculescu și IRIS”.

Creste_si_calatoreste_banner

Sfatul meu pentru fanii dezamăgiți:

  • La fel ca în relațiile de lungă durată, intervine monotonia, așa că niște „aventuri” cu alții/altele, uneori prind bine, te fac să realizezi valoare celui de lângă tine :)). Cam așa a fost și cu Minculescu, nu știu care pe care a înșelat, important e că sunt din nou împreună;
  • Trei ani de despărțire nu îi pot anula pe ceilalți 10-15-20 dinainte;
  • Trupa din greșeli învață;
  • Mulți spun că s-au împăcat pentru bani, eu vreau să cred că s-au împăcat pentru că le era dor de fanii din România;
  • Cristi Minculescu a plecat și a revenit din formație de 3 ori, așa că nu a fost o noutate;
  • Pentru că:„Bună seara”zise Minculescu, „Prieteni”, răspunse Sala;
  • Iubirea fanilor nu ține mereu de foame, așa că plătiți biletele la concerte și nu mai intrați pe moca;
  • Vocea lui Minculescu este mult mai îmbunătățită decât atunci când a plecat, așa că merită ascultată;
  • Pentru că: 

P.S. Mulțumesc Alexandra pentru știi tu ce. 😀

Anunțuri

2 gânduri despre “Trupa IRIS și zeci de generații de fani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s