Amintiri din uniforma școlară românească

Înainte de toate, „play this” :


Cu siguranță ai prin casă cel puțin o poza ca cea a tânărului artist de mai jos. Dacă nu tu, sigur are prietenul, sora sau fratele mai mic/ mai mare.

creste_si_calatoreste_danielClasa întâi, abecedarul, harta României sau a Europei atârnată pe perete și un singur creion cu care făceau toți elevii poză.  Zâmbete pe bandă rulantă.

creste_si_calatoreste_clasa_intai

1990-1997 șapte ani și totul este aproape la fel. Diferă puțin uniforma și lipsește bentița cu pampoane, până și harta+fotograful au fost aceiași.

Istorie uniformei școlare românești s-ar putea descrie în cinci etape simple
  1. Șoimii Patriei

Aveai  4-7 ani, fustiță sau pantalon albastru, bluză portocalie cu epoleți, cravata roșie și pălaria albastră? Clar erai un șoim al patriei autohton și arătai cam așa ceva:creste_si_calatoreste_soimicreste_si_calatoreste_soim_al_patriei

Îmi plăcea să mă îmbrac în uniformă. Pe cea portocalie o putam doar joi, în restul săptămânii aveam chestia aia albastră de zici că eram în fustă, cu fundă roșie la gât. (Chinezu)

creste_si_calatoreste_soim_albastru

Nu-mi placeau deloc botoșii ăia maro, erau ca șoșonii. Îmi placeau opincușele albe că faceau piciorul frumos. (sor’mea)

Țin minte că într-o zi au uitat ai mei să îmi dea pantaloni pe mine și m-am dus la grădiniță în ștrampi d-aia albi. Mi-a fost super rușine, că doar fetele aveau ciorapi d-aia, băieții aveau pantaloni, mai puțin eu. (Chinezu)

2. Perioada “pionieratului” era între vârstele 8 și 14 ani și reprezenta pregătirea copiilor pentru accederea în Uniunea Tineretului Comunist – UTC.

„Cel mai frumos lucru legat de uniforma (la școală) era că…ridicam fusta fetelor cu rigla. Nu am văzut decât o gamă foarte largă de chiloți… nimic mai mult.” (C. Gabor)

Am scotocit prin cutia cu nasturi a mamei ca să văd dacă mai există încă inelușul acela din plastic transparent, al cărui rost, târziu l-am înțeles. Spre fericirea mea nimeni nu l-a aruncat până acum.

creste_si_calatoreste_nod_pionieri

Cravata însă nu mai există de mult timp, ultima dată când am vazut-o era aruncată undeva prin podul bunicilor.

creste_si_calatoreste_cravata_pionier

În schimb am regăsit-o în pozele din trecut.

creste_si_calatoreste_cravata_pionier_3

Multe amintiri se leagă de admonestările pe care le primeam din cauza faptului că tot pierdeam inelul și mergeam la școală cu cravata  înnodată.(http://cucheiadegat.ro/cravata-de-pionier/).

– Eu eram mândru de cravata roșie cu drapelul. Îmi plăcea!

– Și nu aveai și un nod din plastic?

– Ba da, era mișto că prindeai cravata foarte repede. În schimb nu suportam ecusonul cu nr de pe mână. Zici că eram pușcăriași numerotati. (Ș. Ciprian)

3. Perioada „uteciștilor”= uniforma albastru închis care ne amintește de filmul Liceenii

„Știu că în liceu aveam niște sprincene drepte și stufoase pe care nu le mai suportam așa că m-am pensat. A doua zi, tovarăsă dirigintă  l-a chemat pe tata la școală să îi spună ce prostie făcusem, a venit  săracu’ tata de la 100 de km distanță.” (mama)

„Eram mândri de uniforma din liceu. Singurul lucru pe care nu îl suportam era numărul matricol purtat pe braț. Nu aveam voie să facem vreo mișcare greșită că imediat eram înregistrați. (mama)

Partea care mi s-a părut interesantă aici este că băieții cu siguranță nu erau pensați și epilați pe picioare iar liceenele, deși nu aveau ce căuta machiate nici măcar în curtea școlii, în majoritatea pozelor apar cu un ten perfect, luminos, frumoase, cu părul îngrijit și aranjat. Adică, ele nu aveau coșuri, pete pe față? Bănuiesc că nu se apela la Photoshop pe vremea aceea. Rămâne un mister pentru mine, cum de aveau toooate un ten așa frumos?

creste_si_calatoreste_portret

Creste_si_calatoreste_grup

sursa pozei: http://bistrita.reporterdeliceu.ro/?p=2496

4. După ’90 (cred) a apărut uniforma cu șorțuleț și pătrățele albastre

creste_si_calatoreste_scoala15

creste_si_calatoreste_scoala15

5. Iar în prezent, cât mai mult machiaj și haine scumpe (probabil)

Cred că acestea sunt lucrurile pe care și le amintesc cei care au prins vestitele uniforme școlare.  Eu însă îmi amintesc că în liceu ne făcuse o uniformă  de-a dreptul oribilă  pe care, bineînțeles că nu o purtam decât în „caz de urgență”, adică atunci când ne amenințau profesorii că nu ne mai primesc în școală dacă nu aveam uniforma. Zilele acelea erau tare amuzante. Primul lucru pe care îl făceam când ajungeam în clase era să scăpăm de sacouri și să le agățam pe toate în cuier. Partea amuzantă era când directorul venea să verifice dacă purtăm  sau nu uniforma. Ne îngrămădeam buluc la cuier și luam ce nimeream, de cele mai multe ori băieții aveau pense la sacou, cei înalți aveau mânecile până la coate, eu de fiecare dată nimeream sacoul cu cele mai lungi mâneci. Cred că eram tare caraghioși :)).

Concluzia:

În niciun caz nu este vorba de „atunci era mai bine”. Habar nu am ce era atunci, tot ce știu, știu din povești. Poate că uniforma de atunci era un altfel de a spune „sunteți toți egali” sau poate dimpotrivă, spunea „nu ai voie să ieși din rând sau să te diferențiezi cu ceva”, dar cu siguranță astăzi ar spune altceva. Oricum ar fi, ideea este că orice lucru aduce cu sine o serie întreagă de amintiri care dau contur și farmec vieții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s