5 lucruri învățate pe bicicletă în primii 86 de km

În primul rând îi mulțumesc celui care mi-a suportat toate văicărelile și momentele de  „auci muschii/ aici rămânem / aaaaaaaa cât e de urcat!!!” . Adică momente ca acestea:

DSC04902

  • Celui care m-a adunat de pe jos când am vrut să-mi testez frânele în curbă mergând cu 50 km/h și a râs de mine în momente ca acestea:

Photo1013

  • celui care stătea în fața mea și mă ambiționa să pedalez mai departe  în momente ca acestea

DSC04912

  • și nu îl ultimul rând  „le mulțumesc fanilor, familiei, prietenilor […] sponsorilor mei oficiali. Vouă vă dedic acest minunat premiu! mulțumesc mulțumesc”.  Lacrimi și aplauze!!

But first of all, let’s take a selfie!

IMG_7023

Plecat-am voioși la  ora 6:30 din „satul Noua” cum îmi place să îi zic (brașovenii știu de ce) într-o adevărată aventură.

hartaTraseu: Bașov- Prejmer-Întorsura Buzăului-Siriu-Nehoiu

Distanță: 86-88 km

Durată: 6 ore

Dificultate: ușor până în Teliu. De la podul din Teliu se strică toată distracția pentru că urmează aproximativ 7 km  doar de urcare. De la intrarea în județul Covasna se coboară până în Întorsura Buzăului. De aici traseul nu mi s-a mai părut foarte greu pentru că porțiunile de urcare erau urmate imediat de coborâri timp în care puteam să îmi relaxez muschii.

DSC04891 DSC04901

DSC04921 DSC04927

Partea cea mai dificilă: Nehoișu-Nehoiu, 2 km de urcare chiar înainte de finish

Partea cea mai faină: Urcarea și coborârea barajului Siriu

DSC04928

Ca experiență ce ține strict de  mine traseul a însemnat o adevărată victorie. De ce? Pentru că:

1. Am învățat că limitele sunt doar în capul nostru

Noi singuri ni le punem și tot noi le putem schimba:  Eu nu pot face așa ceva/ eu nu sunt în stare, eu nu eu nu eu nu… eu nu eram mai deloc antrenată, singura chestie pe care am făcut-o a fost să alerg câteva ore pe săptămână cu 2 luni înainte  de a pleca. Chiar mă gândeam că o să fiu praf iar maică-mea îmi spunea că o să mă recupereze cu Smurd-ul de pe traseul, dar eu DA am vrut să testez asta și să observ ce s-ar putea întâmpla. Ce m-a ajutat a fost că nu mi-a păsat de rezultat. Iar asta a fost a doua lecție

2. Am învățat să mă bucur de drum și nu de rezultat

Nu m-a interesat o clipă dacă și în cât timp o să ajungem în Nehoiu sau  dacă a doua zi mă voi mai putea da jos din pat. Călătoria asta (ca de altfel toate călătoriile), m-a învățat să fiu prezentă iar orele acelea nu s-au putut compara cu nimic. Știți momentele acelea în care nu te gândești la nimic? Sunt fascinante. Din Brașov până în Teliu m-am gândit la toate nebuniile posibile, am vorbit cu Sorin despre toate tâmpeniile, apoi am început să urcăm moment în care am tăcut subit. Singurele care mai vorbeau erau vocile enervante din capul meu care îmi tot spuneau „cine te-a pus să faci asta, Andreio??, nu puteai să stai acasă Andreio?, în vârful dealului o să leșini, ba nu o sa îți revii și o sa fie ok” și tot așa până au obosit și vocile și s-a făcut liniște – au observat că nu le bag în seamă. Atunci mi-am dat și eu seama cât este de fain peisajul, cât este de aproape totul, am auzit toate păsările și cocoșii cântând, mi-am simțit fiecare mușchi de la picioare cum arde.

3. Sportul ne învață să ne opunem rezistențelor

E imposibil să nu obosești și să-ți zici „vreau să mă opresc, acum!!!”, dar știi că dacă te-ai oprit, pornirea va fi mai grea, așa că deși nu mai poți, pedalezi acolo în ritmul tău, chiar dacă ritmul acela este asemănător unei broaște țestoase. E de admirat însă, faptul că nu ai ascultat instinctul acela de a-ți băga picioarele, de a arunca bicicleta în râpă și de a te urca în prima mașină care îți vine în cale.

4. Muzica și sportul se completează perfect, cel puțin pentru mine

Muzica are un efect incredibil asupra minții. Combinată cu sportul dă naștere unui fel de dans, care cel mai probabil are efectul de a ne distrage atenția de la efortul fizic, de a ne impulsiona, de a ne motiva și ajuta să ne menținem ritmul. Am pedalat în neștire pe The Cardigans, Suie Paparude, Metallica, Ed Solo & Skool Of Thought, The Cranberries ș.a.

5. Am învățat cât de important e să știi să schimbi vitezele  și că niciodată, dar niciodată când te uiți în spate nu trebuie să întorci capul cu tot cu brațe și ghidon!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s